miercuri, 20 august 2014

Scurta relatare despre Nathalie Sarraut

Scriitoarea Diana Alzner, aflata in faza de cristalizare, cu romanul "Tunelul de la capatul lumii",  m-a intrebat daca nu am in Biblioteca Babel ceva din scrierile lui Nathalie Sarraute. "Cum sa nu - am sarit cu raspunsul - pe vremea anilor de liceu, era la fel de iubita precum Boris Vian, Michel Butor, Alain Robbe-Grillet, Simone de Beauvoir, Francoise Mallet-Joris si era cautata precum romanul "Love story" -  am scris dintr-o suflare, sa fac pe desteptul, pocind insa cu un " l " nelalocul lui, numele autoarei.  "Bine, Sandu, de fapt, vreau sa te intreb daca ai cartea  intitulata "Tropisme"  de aceasta scriitoare". "Am carti in nestire de ea, stai un pic, sa vezi cate scot din rafturi ..."
*
Am purecat toata literatura franceza fara sa gasesc o carte, una singura de Sarraute, dar stiam sigur ca in 2014 am avut in mana un roman al ei, si am recitit mai multe pagini  fata de ce mi-am propus - la randuirea colectiei Globus in holul bibliotecii - consumandu-mi supranumerar, minutele putine din timpul lumii, chiar daca era o petrecere placuta. Si acum,  la colectia Globus, din hol, romanul "Fructele de aur" de Sarraute, mi-a cazut in mana dupa alte zeci de carti ale colectiei. Vor fi fost ale altora cartile de Nathalie din amintire, sau nici nu le voi fi citit?  Dar cum curgeau laudele si vorbele inalte ca plopii, cand ii povesteam Dianei Alzner despre ele !  Cica, s-au facut si filme dupa niste romane ale lui Nathalie ...
*
Apoi, ramas in ombilicul lumii, am crezut ca scriitoarea Alzner mi-a propus sa vorbim despre scriitoarea Sarraute, datoria faptului ca autoarea franceza se afla, asemenea englezoaicei Virginia Woolf, pe care Diana stie ca o recitesc integral, in avangarda romanului modern, fapt ce ma duce cu gandul, si la Proust si la Joyce.
Dar n-am fost pe faza. "Pe mine ma intereseaza fragmentarea fluxului psihic, tropismele umane, acele miscari subtile ale mintii, ce preced gandirea", a precizat Diana Alzner. Cu coada intre picioare, i-am redat, scriitoarei, cate ceva din prefata : "Sarraut  are rol de promotor al Noului Roman, a publicat in 1938  "Tropismes",  in 1947 "Portrait d'un inconnu" si, intre 1947-1955, eseurile din "L'Ere de soupcon", in timp de Robbe-Grillet publica in 1953 "les Gommes" si Butor, "Pasage de Milan" in 1954 - anul nasterii mele - pentru ca, in timp, sa scrie impreuna si eseuri. 
*
Sarraute scrie exact in maniera despre care vrea sa afle Alzner, din "Tropisme", elaborat, ezitant, cu pauze intre ganduri si idei, de parca s-ar forma pe apa o pojghita de gheata, topita iar de un vanticel cald, si iarasi solidificata de ger, cu faze de cristalizare si recristalizare in variante stelare de gheata asemenea modului in care simte domnisoara Smila, a lui Hoeg, diferite tipuri de zapada groenlandeza, scriitoarea, realizand o transcriere hieroglifica, dar virata din semnele si cuvintele recognoscibile ale  unui curent psihic subconversant, in fluxul de idei al romanului.
*
Si am scris aici, si pentru ca Diana Alzner spune ca pe Internet, nu vine nimic in limba noastra nefranceza, daca invoci numele lui Nathalie Sarraute, vezi, la mine au venit macar false amintiri, caci sunt omul care viseaza si carti care inca nu exista, si a venit , din rafturi, si o carte cu o prefata din care m-am inspirat, scrisa de Irina Mavrodin, scumpa de ea. Multumesc, Irinuca!

duminică, 17 august 2014

Moacyr Scliar este centaurul din gradina



Nascut in Brazilia, in statul Rio Grande do Sul, Moacyr Scliar imi este apropiat pentru ca este din parinti evrei din Basarabia, este de profesie medic - a si profesat pana in 1987, cand s-a dedicat in totalitate scrisului - si scrierile sale se inrudesc cu cele ale lui Kafka si Borges, doua dintre piscurile pe care am fost atins de "fulgerul iubirii" pentru literatura, asa cum Twin Peaks, m-a inaltat pe cea mai inalta culme a iubirii  de filme, din care, insa am  fost exclus, fiindu-mi legate, in timp, "cununiile" cu aceasta arta. Incetat din viata in 2011, pe cand inca nu auzisem de el, Scliar, care, buna vreme, mi-a fost confrate intru medicina, a trait 74 de ani. Era cu 17 ani mai in varsta, asa cum era, fata de mine, si frate-meu, Eugen. Metafora centaurului , este pentru Scliar, simbolul dublei identitati, vorbitor de idis in familie, si de portugheza in patria adoptiva, sarbatorind Sabatul dar dand pe strada, de obsesia concetatenilor sai pentru Samba si pentru FOTBAL, cu care, nici eu nu ma simt prea bine. Au aparut in Romanul Secolului XX, mai multe carti de autor, iata "Max si felinele" si "Ciudatul popor al lui Rafael Mendes" sigur au aparut, iar "Femeia care a scris Biblia", mai are vreme sa apara. Ceea ce imi doresc, este volumul sau de povestiri  "Carnavalul animalelor", aparut in 1978. Ceea ce se vede in ilustratie am in Babel : "Razboiul din Bom  Fim", roman deja citit, si "Centaurul din gradina", aflat in asteptare pe masa mea de lucru.  In "Razboiul ...", un flacau dintr-o gasca ce poarta un razboi imaginar impotriva nazistilor,  "razboi" descris de autor in  maniera realismului magic, inghite o pulbere de insecticid si se metamorfozeaza intr-un gandac urias, transformare intalnita, in descriere originala,  si intr-o povestire a Dianei Alzner, pare-mi se in "Praf scanteietor si filamente".Ceea ce aduce aminte de Kafka.

Este dragostea capcana Diavolului ?

Hande Altayli, o turcoaica nascuta in 1971, a publicat in 2006 primul sau roman, care a cunoscut un succes neasteptat pentru o tara in care dragostea, despre care, autoarea indrazneste sa scrie fara rezerve, este pusa de traditie sub o suta unu lacate. "Aska Seytan Karisir" - "Dragostea e capcana diavolului", este cea mai bine vanduta carte din Turcia in 2006, si al doilea roman  al autoarei, aparut in 2009, intitulat "Maraz" - "Maladia", a fost, alt succes de rasunet al scriitoarei, ceea ce prevad si pentru tine, Diana Alzner, asteptand nerabdator publicarea primului tau roman, "Tunelul de la capatul lumii", aflat, in prezent, in faza de finisare delicata, inaintea contactului cu cititorii. Sigur ca dragostea nu este de la
diavol si nu-i nici o capcana, dimpotriva, este un dar divin, si lui Omer si Asli, din Istanbul, care s-au iubit si s-au despartit, datorita contrangerilor vietii, le-a fost data, dupa minunea dintai, care s-a facut pentru ei, o a doua sansa. Unde erai in 1991, cand implineai varsta de 20 de ani, si eu am poposit in Istabul, Asli, sa te fi cunoscut, ca sa te pot intelege mai bine, acum, cand citesc despre tine?

sâmbătă, 9 august 2014

Nautilus priveste spre Diana Alzner - Prima recenzie la romanul "Tunelul de la capatul lumii"


Link : AICI

 Ajungem astfel la amplul text semnat de Diana Alzner, și anume Tunelul de la capătul lumii. La fel ca și celelalte proze semnate de Diana Alzner și cea de față este ireproșabil scrisă și concepută, cu o acțiune bine închegată, personaje puternice și totodată puternic individualizate și o intrigă complexă și solidă. Concepută sub forma unei povestiri în ramă, de fapt o lungă digresiune menită să scoată la iveală cauza efectului dezvăluit abia prin intermediul ultimului paragraf, proza de față descrie o lume post apocaliptică, în care o parte a populației a suferit schimbări ireversibile și din această pricină a fost alungată la marginea societății. Numiți oamenii bufniță, aceștia sunt condamnați să parcurgă un drum evolutiv invers, de la bătrânețe spre tinerețe, trecând prin toate asperitățile și fazele care decurg din această situație. De citit!