miercuri, 17 iulie 2013

Doi ani de vacanta


Voiam sa postez ieri, pe Babel, despre romanul "Doi ani de vacanta" de Jules Verne. Aveam de gand sa vorbesc despre libertate si datorie - iata limbajul de lemn, zica cine-o vrea  !  - dar am gasit computerul fara Internet, situatiune care a durat patru ore, datorita schimbarii modemurilor, la casele tuturor abonatilor de pe strada mea. Si aceasta intamplare - categorie filosofica opusa necesitatii - a generat modificarile , de la minuscul la nemasurabil, ce duc la abaterea de la traseu, grava la extrem, in spatiul cosmic, pentru o nava , care poate pierde culoarul de intoarcere spre "casa". Nu uit, cum, in vremea binecuvantata, cand fiecare  zi de viata era pentru mine, un roman, reflectat astfel si in jurnalul  de o extidere ampla, care-l face lizibil doar din Cosmos, si numai de zburatori supraumani , spuneam ca nu traiesc intr-o casa, ci intr-o nava spatiala, privind la perindarea sau caderea stelelor , la geamul meu, azi ocultata de cetina brazilor crescuti mirific. Asadar, situatiunea a generat modificari de traseu pentru mica mea nava substelara, ce ma determina sa nu mai vorbesc, despre visul meu niciodata realizat, dar inca viu, de a-mi oferi doi ani de vacanta - desigur, dupa dobandirea independentei economice, nu in urma muncii de o viata, si prin minune - ci iata, sa-mi pun problema a doi ani de vacanta, in activitatea de blogger depasit de vreme.

sâmbătă, 13 iulie 2013

Un veac de singuratate : MACONDO




Am incercat sa gasesc pe Internet poze cu arborele MACONDO, dar nici macar Internetul nu retine acest nume in esenta sa originara. Pentru noi, MACONDO este satul mitic din "Cien anos de soledad" - "Un veac de singuratate" , de Gabriel Garcia Marquez.  Arborele Macondo, seamana cu arborele CEIBA, imens, cu spini mari pe trunchi, ca o reptila straveche. Nici macar in opera lui Maquez acest nume nu reprezinta o singularitate,  caci inainte de a-l face nemuritor in "Cien anos de soledad", autorul mai folosise , ca nume de sat imaginar, MACONDO, in alte trei carti ale sale, dar camera de rezonanta care a facut din numele arborelui, un nume comun in istoria culturala a secolului douazeci, este celebrul roman despre familia Buendia, careia, dupa veacul de iluzorie realitate, de profetie si minuni, risipite in singuratate, nu i s-a dat o a doua sansa pe pamant. Autorul, copil fiind, a remarcat numele MACONDO, calatorind cu bunicul sau cu trenul, la singura plantatie de bananieri din zona, care avea inscris pe PORTAL acest cuvant. Cand a ajuns om in toata firea, si-a dat seama de rezonanta adanca , cu conotatie poetica , pe care o provoaca numele MACONDO, in constiinta sa. Macondo este un arbore tropical cu lemn moale, care nu face nici flori, nu da nici roade, iar lemnul sau serveste la cioplit vase de bucatarie, sau luntrii pentru pescari. In enciclopedie scrie ca in Tanganika, exista o semintie nomada cu numele Makondo. Ma intreb daca vreunul dintre nomazii Makondo a auzit de satul Macondo, din "Cien anos ...", cred mai degraba, ca nu. Ciudat, pamantul acesta, al inmiresmatelor minuni si al inevitabilului sentiment de zadarnicie ...

vineri, 12 iulie 2013

"Flash" - Diana Alzner




Povestirea "FLASH" este cea mai potrivita pentru ultimul comentariu al primei serii, la cele 34 de povestiri deja publicate ale scriitoarei Diana Alzner. Era alegerea fireasca, daca mi-as fi amintit ca am citit povestirea, insa titlul "Flash", de larga generalitate, m-a orbit, nici nu poti numi povestirea mai specific, fara sa devoalezi taina misteriosului artifact, care pentru Lili, se va dovedi  un CAL TROIAN.
Asadar, numai hazardul a asezat comentariul la URMA care scapa TURMA. Hazardul, ca si necesitatea, sunt  categorii filozofice, dar daca hazardul care raspunde unei necesitati, punand ordine in lucruri, nu este considerat o minune, riscam sa nu se mai faca minuni pentru noi, nu-i asa, Diana ? Iar ceea ce avem noi de setat la functia "steluta" a tainicului aparat, care ne ramane noua, daca tot am plasat povestirea despre acesta la sfarsitul primei serii, este VARIANTA DE VIITOR in care cartea noastra, aflata in prezent in stare de geneza, este scrisa, publicata,  vanduta ca painea calda si citita cu sufletul la gura de mii si mii de cititori.
*



Redau aici un schimb de comentarii avute cu autoarea povestirilor, cu privire la interventia hazardului in plasarea povestirii "Flash" la finalul primei serii de comentarii la "Integrala Alzner", dupa primele 34 de povestiri.
- Diana Alzner : "Mai sunt doar doua comentarii?  Faptul ca ai lasat pentru sfarsit Flash, si mai ales ca ai spus ca nu ai citit-o,  imi transmite o stare de suspans ..."
- Vasvari A. : "Acum insa stii ca este HAZARDUL PUR - voi cerceta hazardul si iti voi spune ce am sa aflu, Diana".
*
Diana Alzner nu rateaza ocazia de a vorbi despre spatiul multidimensional, chiar si amintind despre poseta incapatoare a unei dameze precum Lili, care a "incasat darul danailor", asemenea celor de odinioara, la Troia, si nu lasa neexploatata nici "ipoteza extraterestra" pentru a sugera posibila origine a misteriosului aparat gasit si insusit  de dameza in intercity-ul de Cluj, locul 412 b, cu ocazia unei calatorii facuta impreuna cu viitorul sot, sa se prezinte fostei sotii si fiicei, ca viitoarea sa mireasa. Eu m-as gandi, inaintea unui artifact extraterestru, la o inventie a celor mai tainici pamanteni, caci nu degeaba se zice ca tehnica din dotarea familiilor care stapanesc lumea din umbra, sfideaza orice imaginatie, frizand Magia. Sa zicem ca aparatul putea sa fi  fost conceput de Tesla, cu un secol in urma, si realizat in mileniul trei, cu posibilitatile actuale, mai ales daca  putem sa credem ca Tesla ar fi construit si aparatul in vederea realizarii transcomunicarii.



*
Nic, protagonistul povestirii si beneficiarul "inspirat" al darului din nestiut, si-a anuntat  fosta nevasta, ca urmeaza sa se casatoreasca, iar sotia si fata lui de 13 ani, si-au manifestat dorinta sa o cunoasca pe Lili, viitoarea sa mireasa. Asa ca, cei doi au luat Intercity-ul, si Lili a remarcat in compartiment aparatul aperent uitat de cineva, si nu a ezitat sa si-l insuseasca. Barbatul stia ca nu se poate opune vreunei intentii precis conturate  a viitoarei consoarte. Intalnirea celor trei feminine din viata sa : matroana (fosta nevasta), damicela ( fata lor de 13 ani, care se viseaza independenta) si dameza - nevasta viitoare - inculta, fudula, avida de bani, dornica sa le umileasca pe fosta, cu tot cu progenitura, ii da batai de cap barbatului, care isi imagineaza ca daca ar ajunge vreodata parlamentar, ar initia o lege care sa interzica asemenea intalniri.
*
Trenul soseste la Cluj, aparatul gasit, este, in poseta "multidimensionala" a lui Lili, si cei doi, testeaza functiile aparatului, in fata la Urania. Nu reusesc sa vizualizeze pozele, asta se va intampla acasa, cand laptopul avand intrare potrivita pentru mufa cablului aparatului, va intra, dupa un refuz initial de recunoastere a noului device, intr-o ciudata rezonanta, inclusiv sonora, ca un gangurit de dragoste intre niste monstruozitati electronice, "bing-bing", spunand laptopul, "bing", raspunzand, infiorat, artifactul, soldat cu scoaterea pozelor din memoria aparatului, in cea a laptopului.
*
Intalnirea dintre matracuci, soldata cu coalizarea celor trei, impotriva barbatului l-a determinat sa-si promita siesi sa nu mai permita asemenea calamitate pe viitor.
*
Inca la vremea cand cei doi calatoreau spre Cluj, si darul hazardului se legana, atarnat deasupra locului 412 b, textul insereaza un avertisment : " De la calul troian incoace, oamenii trebuie sa fie vesnic circumspecti daca vor sa aiba pace". Este un avertismant pentru femeie. Aflati la Cluj, unde barbatul, nins de zapada neagra a sumbrelor prevestiri, inca de la momentul discutiei telefonice cu fosta nevasta, se pregatea de momentul confruntarii, simtindu-se in fata unei posibile catastrofe, textul insereaza un nou avertisment, de asta data, adresat barbatului : "Nu e bine ca un barbat sa cedeze bunelor intentii din partea unei femei. De la calul troian incoace, oamenii trebuie sa fie vesnic circumspecti, daca vor sa aiba pace"
*
Care a fost soarta lui Lili, vom afla in curand, din povestire, dar care sa fi fost soarta barbatului, care a primit acelasi avertisment? Aparatul caruia ii va descifra gradual functiile, ii putea aduce nemurirea, posibilitatea modelarii viitorului, sansa de a fi regele lumii ...
*
Ajunsi la Cluj, cei doi se fotografiasera, asadar, in fata, la Urania. Pozele din laptop ii infatiseaza insa in ipostaze ale viitorului. Ea recunoaste intr-o fotografie o tunsoare si o culoare de par pe care intentioneaza sa le realizeze in saptamana ce va urma. Dar in toate pozele, se vede in ceata. El se vede la Venetia, unde intentioau sa se duca in voiaj de nunta. Pozele lui sunt reusite, bine colorate, viitorul sau nu este unul cu poze incetosate, cum sunt cele ale lui Lili. Barbatul descifreaza gradual functiile aparatului. Ceea ce credea ca este o setare pentru luminozitate, se dovedeste o setare a timpului : aparatul infatiseaza, dupa aceste setari, poze din viitorul persoanei fotografiate. Sunt mai multe figuri : nu trebuie decat sa selectezi cifre pentru ele : soarele, reprezinta ziua, pamantul - anul, iar o semiluna - luna.
*
Lili crede ca aparatul, folosit pentru "horoscoape exacte", ii poate imbogati. "Capacitatea de a cunoaste viitorul deschide perspective mult mai largi", se gandeste barbatul.  In clipa in care merge la baie, barbatul ARE LUATA DECIZIA PRIVIND VIITORUL. "Daca vom fi bogati, am sa fiu foarte cuminte, ai sa vezi", zice Lili.  Dar decizia lui, deja luata, arata ca el nu avea dorinta sa mai testeze acest aspect. In timp ce el si-a facut dus, Lili a constatat ca toate pozele pe care si le facuse intre timp, erau intunecate. Inainte vreme, fusesera incetosate.
*
Dupa doua zile, Lili avea sa-si gaseasca locul de veci intr-o cripta veche, in intuneric, asa cum aratau pozele.
*
Barbatul descoperise o noua functie a aparatului : steluta. Era o functie misterioasa, care infatisa diferite variante de viitor. Variantele de viitor luau nastere din deciziile barbatului. Si-a setat  ca lunea viitoare, sa fie, conform programului, la Venetia. Aparatul i-a oferit posibilitatea sa evite orice neplacere.
 *
 Eu propun o setare pentru cartea in doi :  in 12 iulie 1014, vom  prezenta romanul proaspat iesit de sub tipar. Totul la lumina zilei, Diana !

DIANA ALZNER   - FLASH -  link  :    AICI



*
 

joi, 11 iulie 2013

"Infestat" - Diana Alzner




Ca unui elev cu capul in nori, mi-a explicat autoarea povestirii, semnificatia titlului "Infestat", in doua randuri, la prima, ca si la a doua lectura. Am notat cu hieroglife explicatia, poate ca ceea ce descifrez, difera de ceea ce mi-a spus Diana, dar acum, inteleg si eu semnificatia titlului, ca si a povestirii.
*
 Intotdeauna, la Diana Alzner, trebuie cercetate si straturile de adancime ale faptelor redate : autoarea insasi mi-a spus ca multe dintre intamplari au substrat real. Desigur, nu cele redate in maniera horror, desi lumea este oribila orice ai face, cum spune cineva in "Marele Gatsby". Am descoperit, intre cea dintai, si cea de-a doua lectura a acestei povestiri - datorita unui raspuns intarziat la o intrebare de demult - un pasager clandestin la Linia Hanului. Acest lucru ma determina sa-mi ajustez reprezentarea despre acest loc misterios, care m-a cucerit datorita zecilor de povestiri : nu este un sat dintre dealuri, de-a lungul Topologului, ci o corabie a uriasilor esuata pe un tarm strain si aruncata de teribile spasme telurice pe malulul raului. Este o corabie, desigur, dar una imensa, monstruoasa, pietrificata, acoperita de huma, napadita de vegetatie, populata de oameni si animale, incarcata de taine.
*
Voiam sa nu privesc in urma catre locul INFESTAT, sa uit de marea atractie pe care au exercitat-o locurile si oamenii acestia asupra mea, vazand ca o amintire straveche, castiga un loc nemeritat in tinutul tainelor alzneriene, in dauna personajelor mele indragite, si sa aflu, ca de fapt, este vorba, pana la urma, doar de o problema de stil.  Stil, de altfel, apreciat de critica. Asa ca mi-am spus :
 "exista doar alegeri, nu si intrebari",
 ai am purces la scrierea acestor randuri despre al 33-lea text din cele 34 de pana azi, ale autoarei.
*

L-am regasit pe seful de post, catranit ca de obicei ca nu e dimineata de la Dumnezu fara fapte care sa solicite organu'. Era rosu in obraz, desi la Luci nu se deschisese inca. Si era catranit, caci o babaharca din Cuca, trezita din morti, inchisa de el si ajutorul sau in sala de gimnastica, fu iarasi omorita de sateni, si iar iesise din groapa la cersit mancare.
*
 M-am bucurat nespus sa il aud pe Luci vorbind, de vazut, n-am apucat prea mult, cand se dusese profesorul Dinca Adrian sa-si struneasca nervii cu un paharel, in plina nebunie cu ridicarea mortilor din morminte. Si un urlet teribil de caine aflat in gura mortii, ii inmuie cerbicia si il impinse, pe Luci, sub tejghea, la fereala. Ce se intamplase? Babaciunea din Cuca, prima dintre sculatii din morti, si reingropata cu un tarus infipt in inima, iesise iar in lume, manata de foame, si sfarteca cainele alb cu pete negre, ce se tine pe la bar, la Luci.
*


Profesorul de anatomie Victor Papilian, de la medicina din Cluj, a scris, la sudentie, povestirea GROAZA. Am vazut, in anii de liceu, unul din cele 16 exemplare ale acestei povestiri - exact, era in tiraj de 16 exemplare! - tiparite in regie proprie de autor. Apartinea parintilor prietenului meu, Circa Mircea, medici amandoi, si fosti colegi cu marele profesor. Am in mana volumul "VARSTA DE AUR A ANTICIPATIEI ROMANESTI", pentru care este selectata si povestirea "Groaza" de Papilian.
 *
 Horovanu, era un cercetator care experimenta un elixir al vietii, bazat pe sange, cu care a reusit readucerea la viata a unor animale de laborator. Mort din cauza unei boli infectioase, el este readus la viata de colegii cu care experimentase elixirul vietii, cu ajutorul sangelui iubitei sale Safi. Iata ce face Horovanu, resuscitat la viata : "Horovanu se repezi la Safi.  Isi infipse falcile puternice in umarul amantei lui, sfartecandu-l. Apoi mesteca lacom bucatura lui, muscand puternic, falca pe falca, rumegand si sfartecand totodata, in timp ce o saliva murdara i se scurgea pe la colturile gurii". Ideea lui Papilian este  aceea ca cel mai puternic instinct al omului, si primul care s-ar instala la un resuscitat din moarte ar fi instinctul alimentar. 
 *
Asa si cu mortii-vii din povestirea "Infestat", cersesc mancare, dar daca nu primesc, sfasie animale, oameni sau se mananca intre ei, sau chiar si halci din propriul trup. De fapt, este spectacolul lumii, nu o povestire horror.


Primarul comunei, fost padurar, este prezent la consiliul profesoral, le da lectii de educatie profesorilor, iar mai la vale, peste cateva zile, alearga pe sosea, alaturi de alt mort-viu, dupa doctorita comunala, ca sa apuce din ea o halca de carne.
*
Am si eu o vina pentru aceasta meteahna a mortilor-vii : mereu faceam referire la prietenii virtuali care se baga ca musca sub coada vacii. Am tot spus ca pofta lor nu este sa schimbe idei sau ganduri cu "prietenii", ci vor sa muste o halca din tine. Probabil ii voi fi relatat si Dianei  despre aceasta impresia a mea despre virtual.
*
Dinca Adrian este profesor de biologie la scoala din comuna. Suplinitor. Maricica, nevasta-sa, "se da in barci" prin Italia.  Profesorul tine un jurnal. "Tabietul jurnalului il ferea de senzatia de cumplita singuratate". Se pare ca omul are un punct de vedere critic fata de alti "scriitori" de jurnal :
" Dincă îşi răsfoi jurnalul. O fi fost posibil ca cei care ţinuseră jurnale să fi fost roşi de vanitate şi să se fi crezut fiinţe speciale, aşa cum citise el undeva, poate acesta va fi fost resortul ce-l îndemnase şi pe el să scrie, însă de când cu… cu fenomenul… jurnalul devenise o necesitate. Era acea rutină care îl ajuta să-şi păstreze minţile, să n-o ia razna. Era ca o picătură de coerenţă în mijlocul haosului."
*
Jurnalul incepe cu data de 3 mai, profesorul este de aproape un an in comuna, si nu reuseste sa-i inteleaga pe oameni, nici nu-i considera tarani, ci niste ramasite ale comunismului, lenesi, pomanagii, carora armata nu le mai culege recoltele. Elevii de aici nu au alt vis decat sa ajunga portari la oras. Dinca crede ca trebuie sa se nasca o noua generatie ca sa revina viata adevarata in acest loc. Fata lui Petrascu a terminat, cica Biologia, la o facultate de trei-surcele, si el, care si-a cumparat, cu greu, postul de suplinitor, desi are studii "pe bune", risca sa fie dislocat de tanara, care s-a prezentat pentru titularizare. Se gandeste oare fata, ca nici cu cine sa se marite, n-ar avea, daca s-ar infunda in comuna asta?  Iata, este consiliu profesoral, vine si primarul caruia functia i-a ingrosat ceafa, caci doar de aceea au facut pe miliarde de lei o statuie de doi bani, pentru revolutionari, ce revolutie, si p-acilea, decat o incaierare generala pentru prioritatea la furat din CAP?
*
O mai vede si pe doctorita tanara, Dana, se zice ca-i cam plac negrii, are si-un plod colorat, ea zice ca-i al sora-si, care s-a iubit cu falanga africana si a abandonat pruncul, dar ce a cautat, nu demult doctorita in Haiti, la voluntariat dupa cutremur, daca nu-i iubeste pe negri?
*
In curand, lumea asaltata de mortii-vii, se va destructura si Dinca si Dana, vor cadea in amor fara nume, dupa ce mica progenitura a Africii avea sa fie rapusa de morbul fratilor de dincolo de Ocean Mare, adus de doctorita pentru a spori cu unul de neimaginat, numarul misterelor de la Linia Hanului. 
*
Inca din primele zile ale dezastrului, echipaje ale politiei au venit in cercetare la fata locului, si o vreme, televiziunile au fost active in zona, dar in cateva luni, au aparut focare in intreaga tara, institutiile s-au prabusit si fiecare a ramas sa lupte de unul singur pentru supravietuire. Dinca si-a intarit gardul de tarusi in jurul ograzii, dar tot a intrat la el Lina-Schioapa, o rautate de la natura. Profesorul se apara de mortii-vii, de teama contaminarii, si ii altoia pe cei ce-l atacau, dupa care, ii inchidea in Crama, unde acestia, se devorau intre ei. Lina a gasit un ochi scurs de la una dintre victimele profesorului, si l-a aruncat in fiertura Leanai, facuta in curte, pe pirostrii. O intreaga familie  este data pierzaniei de o muiere capiata. Aici, vin la text, ca sa valorific explicatia pe care mi-a dat-o autoarea despre semnificatia titlului si a povestirii :

"          Ptiu! Fir-ar al dracu! Da’ ce-i asta? Mâncarăţi, mă? Ietă ce găsii în castron!
Aha! Era Leana, descoperise ochiul lui Mihăiescu din ciorbă. Profesorul surâse în sinea lui. Cum este posibil ca oamenii să rămână aceiaşi, nimic să nu-i clintească din ale lor? Nicio tragedie, niciun dezastru nu-i poate aduce la suprafaţa mlaştinii în care se afundă toată viaţa? Micile lor răutăţi gratuite… Dorinţa de a-l trage pe cel de alături în cazanul tău cu smoală, Doamne fereşte, să nu scape careva, să avem toţi aceeaşi soartă! Să moară şi capra vecinului, sau mă rog, după caz, să moară chiar vecinul!
În scurt timp, Leana şi ai ei, toţi câţi reuşiseră să supravieţuiască – poate omorând pe alţii, poate furându-le proviziile – vor avea ochii albi şi gingiile roşii pentru că Lina-Şchiopa se supărase pe ei."
*
Am nevoie si de citatul despre voluntariatul Danei in Haiti. Nu cred ca Diana stie, dar in sectorul american unde a activat DANA, yankeii adauga numelui celor din personal cate un INDICATIV format din litere si cifre. Va fi fost vreun sugubat care sa fi invatat romaneste, poate chiar de la Dana, sau a fost rodul intamplarii, dar iata indicativul si numele personajului , in focarul haitian : 
3,14  Z - DANA
Revin la faptele certe, iata textul :
 
" În Haiti?   Da, la cutremur. Am fost plecată doar zece zile, nu aveam cu cine să-l las pe… pe Sorinel mai mult de atât. Dar pentru voluntariat câştigam credite şi eram cotată mai bine. Ne-am dus cu ceva ajutoare, dar nu mult, îţi dai seama, ce să dea nişte săraci altor săraci? Era mai important faptul că eram cadre medicale de care duceau mare lipsă. Era nevoie de personal care să supravegheze inclusiv distribuirea alimentelor. Oamenii se încăierau de foame. Bărbaţii băteau femeile şi bătrânii, stăteau la rând şi luau şi porţiile lor. A fost o nebunie. Poţi să crezi că soldaţii americani erau îngroziţi? Mii de persoane stăteau sub cerul liber, în ploaie, în noroi, flămânzi şi disperaţi. Într-o dimineaţă s-a răspândit vestea că a izbucnit ciuma. Corturile de cruce roşie s-au umplut de oameni plini de bube, dar alţii prezentau nişte simptome diferite, pete gălbui-roşietice, irisul decolorat… Vreau să-ţi spun că m-am bucurat peste două zile când misiunea noastră s-a încheiat şi ne-am întors acasă. O colegă mi-a povestit ce auzise şi ea de la o localnică: unii dintre ei, de foame, începuseră să mănânce cadavre!
M-am ridicat de la masă simţind nevoia să pun distanţă între mine şi Dana. Deci de la ea pornise totul! Adusese molima cu ea!"

 *
Acum, "in direct" si niste horror care-ti ingheata sangele in tine" :        " Nu doar prin contact direct, Dana. Hai să-ţi spun ceva: Gheorghe Trăistaru – îl ştii – şi-a urcat în camionetă toată familia, plus toate cele necesare şi au plecat. Mi-a spus că merg să se ascundă în codri, la Grui, până nu se îmbolnăveşte careva dintre ei. După o lună s-a întors el singur, disperat, îngrozit, hotărât să moară aici acasă dacă o fi să fie. Zicea că au fost toate bune, că au găsit un loc foarte retras unde şi-au construit un adăpost. Că nevastă-sa începuse să fiarbă conservării, iar el să adune lemne pentru iarnă, mulţumiţi că au găsit soluţia salvatoare. Nu au dat peste nimeni, nu i-a găsit nimeni. Şi chiar şi aşa, zice că într-o seară fiu-său a început să mârâie şi s-a repezit la ei. Cum a scăpat el de acolo şi ce s-a întâmplat de s-o întors singur, nu mi-a mai spus.
 *



In romanul "Pestera ciumatilor", Jean Carriere descrie un caz similar, este vorba de un grup de oameni care au incercat sa se salveze intr-o pestera din munti dintr-o epidemie de ciuma, este o carte mare merita citita.
*
 Dar e simplu să-ţi imaginezi. Poftim, cum s-au contaminat? Ştii ce cred eu? Se ia prin apă. Apele sunt infestate.
-          Apele?
-          Uită-te şi tu puţin: cimitirul e pe deal, da? Satul e la vale. Toate fântânile, oricât de adânci, sunt alimentate de izvoarele care în trecere spală morţii din morminte.
-          De-asta ai atâta apă minerală? Şi când o vei termina?
-          Fierb apa.
-          Da, corect.
Profesorul închise caietul. Ceea ce urma era prea dureros ca să mai citească. Frumos şi dureros. Întâi frumos, apoi dureros. Adică de-a dreptul cumplit! Şi imposibil de uitat, chiar dacă nu voia să mai citească.
Îşi amintea de Dana, de felul cum se îndrăgostise de ea chiar în acele circumstanţe imposibile, de nopţile în care adormeau îmbrăţişaţi şi de acea stare de fericire pe care o poate da dragostea indiferent de împrejurări. „Chiar şi când e nefericită, dragostea te face fericit” suspină amintindu-şi o frază pe care ea o tot cita."
*
Ca sa fiu sigur ca un citat remarcabil nu se pierde intr-o  sama de cuvinte, il scot la vedere din citatul anterior :

„Chiar şi când e nefericită, dragostea te face fericit”
*
" L-am văzut peste gard pe Costică vânătorul împuşcându-şi fiica şi nevasta într-o dimineaţă cu soare? Oncica îşi înecase într-un lighean sugarul care o muşcase de piept şi apoi s-a spânzurat în stejarul de la răspântie şi de atunci orice trecea pe acolo putea să mânânce o porţie din ea? Că după vreo săptămână s-a trezit şi nu mai avea picioare, dar tot şi-a ros funia până a căzut la pământ şi de atunci se târăşte aşa încoace şi încolo mormăind?"

"Sunt dureri care nu pot fi alinate, cum am citit c-a spus un scriitor (oare Hemigway?) – că o durere care trece nu e o adevărată durere, iar adevărata durere poate fi lecuită doar de moarte."
*
Acest gen de citate aduce aminte de ceea ce-mi place cel mai mult sa discut cu Diana.
*
Dinca mi s-a parut un personaj obisnuit, pana la momentul imbolnavirii sale. Dar ceea ce infatiseaza citatul ce urmeaza il pune intr-o lumina - este vorba chiar de flacari  - care-l face absolut de neuitat :

"Ultima picătură de raţiune îl avertiză că nu mai are mult timp. Dacă voia să ia o hotărâre, trebuia să se grăbească!
Îi era rău, rău de tot. Fugi în magazie, deşi i se părea că picioarele nu-l prea ascultă. Avea acolo o canistră în care mai erau cinci litri de benzină, păstraţi cu sfinţenie pentru situaţii extreme.
Ieşi în mijlocul curţii şi şi-o turnă pe cap, pe braţe, pe piept. Îşi aminti cum auzise un popă cântând la o înmormântare, ceva cu „miluieşte pe robul tău” şi mormăi şi el „miluieşte-mă, Doamne”. Dar se enervă deodată şi ţipă spre cer:
-          Eu n-o să muşc pe nimeni, m-auzi?! Nu vreau să muşc pe nimeni! Cu mine nu-ţi merge! Vreau să rămân om!
Îi trecu prin minte că încă mai poate pleca să mănânce ceva, poate chiar pe Leana. Mâna lui, independent de ceea ce gândea, scăpără un chibrit. În izbucnirea de lumină şi căldură, înainte de a apuca să-şi simtă pielea crăpându-i şi pleznind sub dogoare, se mai gândi că moartea e frumoasă, că e o binecuvântare.
Lina-Şchioapa-Căpiata trecea prin dreptul gardului şi privi focul rânjind strâmb:
-          Aoleo, ce pălălaie ridicaşi, dom’ prefesor! Câtă mândrie zace-n tălică de-ţi făcuşi aşa îngropăciune…"
*
Acum, citez, cum s-ar zice, "din memorie", sau cum sa zic, din hierolglife rau descifrate ? 
"Lumea este purtatoarea germenului raului, raul este launtric, si boala care se revarsa din adancul mormintelor haitiene si din adancimile omului,  ajunge la suprafata, infestand lumea" 
*



Imi amintesc cum ieseau zeci, sute, mii, zeci de mii de sobolani, la ORAN, din hrubele lor, sa moara la suprafata pamantului, in romanul "CIUMA" de CAMUS. 
*
In calitate de lord-cancelar de Linia Hanului, exclud indicativul 3,14 Z - DANA din  Analele Misterului ! Prezenta ei, aici, este neavenita, mortii-vii isi pot face mendrele si fara aportul cucoanei. Amin  
*
DIANA ALZNER  - "INFESTAT" - link : AICI

miercuri, 10 iulie 2013

"Demonul din cutia neagra" - Diana Alzner





Romanul "Cutia neagra" de Amos Oz, cu care ilustrez postarea, nu are nimic in comun cu povestirea Dianei  Alzner, "Demonul din cutia neagra", titlul povestirii, fiind cel mult, un ecou la acest titlu de roman. Imi vine in minte romanul "Ultimele sase minute" si fiind cat se poate aproape de mal, dupa aproape trei luni de cand recitesc si fac aceste postari despre povestiri, traiesc intr-o stare de suspans teribila, ca in ultimele minute ale actiunii naucitoare din romanul amintit, asteptand sa se produca o minune, sa am o revelatie care sa-mi desluseasca toate tainele misterelor de la Linia Hanului, inclusiv din operele inca nescrise ale autoarei, sau cel putin, sa nu ma inec la mal. Am avut parte zilnic si de emotii si de iluminari, si am, in acest moment, doua povestiri citite recent , "Demonul ..." , care m-a iluminat si "Infestat" care ma intristeaza, si vine la rand, doar maine, sa scriu cateva cuvinte despre penultima povestire. Ultima povestire "Flash", inca necitita, poate sa ofere si ea emotii, caci nici nu stii de unde sare iepurele. De ce nu am sesizat ca "Demonul din cutia neagra", nu numai ca este o povestire perfecta, care se califica lejer in categoria "HARD ALZNER'S" ( a noua), dar si reprezinta o lectie formidabila, precum cea data de Melissa virusilor-elevi, in povestirea anterioara, pentru mine ? Pentru ca am citit-o online, incapabil sa ma concentrez asupra lecturii, dar si intr-o stare de tulburare, care, evident, era motivata din plin. Acum, incerc sa recuperez, ca sa-mi dovedesc mie insumi ca stiu pe ce lume traiesc si stiu ce lecturi pot recomanda cititorilor, fara teama de eventuale reprosuri.
*
"Iubitel, ce-i al meu, e numai al meu, pricepi? "
 este cheia dezlegarii tainei a patru asasinate, si parola de intrare intr-o minte sofisticata, apartinand unei femei pentru care morala este o abstractie, si propria vointa, telul suprem. Autoarea  dovedeste o cunostere a psihologiei crimei, de nebanuit. Remarc, la Diana Alzner, spectrul larg al caracterelor personajelor feminine prezentate in cele 34 de povestiri, deja cunoscute publicului cititor.
*
Naratorul, un tanar valcean, traind in regatul hackerilor saraci - de ochii fiscului - dar avand iubite putrede de bogate , lucreaza o vreme ca dealer de masini, dupa care se stabilizeaza pe profesia de detectiv particular, avand si colaborari cu politia in anchetarea unor asasinate. Isi cumpara, la pont, si un teren extravilan, la un pret derizoriu, pe care-l revinde apoi statului, la pret astronomic, deoarece este in zona unde va fi construit TUNELUL DE TRANSLATIE EST-EUROPEAN, asta pare o amintire despre viitor, ca, dealtfel, si sportul pe care autoarea il numeste "PSYCHOBALL", este vorba despre meciul la care va participa, in etape fractionate, eroul povestirii, pentru a-si masca vizita de intimidare la LEONA, amanta sa, care se oferea si amicilor sai, dar care pe el il  si santaja. Descinde la casa Leonei, o gaseste culcata pe burta, langa pat, cu capul crapat,  scaldata in sange, moarta. CUTIA NEAGRA a inregistrat, desigur, intrarea si iesirea lui din apartamentul fetei asasinate, dar la fata locului, se mai gaseste - fara ca detectivul sa stie deocamdata - si stetoscopul unui doctor. 
 *
 Atunci  cand organizezi o crima, este bine sa ai si o varianta suplimentara pentru  un suspect de rezerva.
*
Nici vorba sa fi dorit sa-i faca rau, detectivul voia doar sa-si intimideze amanta, avea, desigur, si argumentul financiar, sa-si asigure cooperarea ei, dar si cuterul de taiat oase, al carui  efect psihologic asupra fetelor recalcitrante era garantat de amicul sau, Sabin,  cel priceput la toate.
*
Detectivul lasa urme consistente in casa amantei, si cel mai grav este ca uita sa ia cutia neagra, care contine dovada intrarii sale in casa crimei. Se reintoarce la meci, Chimia invinge, pleca acasa, incerca sa se strecoare in dormitor dar sotia il surprinde.
 *
 "Tu ai o prietena", ii spusese nevasta, inca mai dinainte vreme, la alta escapada,  iar el se gandea cat i-a fost de greu sa munceasca pe branci pentru a satisface, vreme de cateva luni, nevoia de bani a doua femei, "care se plictiseau, fiecare in felul ei". Dar de asta data, sotia avea sa-i spuna ceva cu adevarat socant.
*
Detectivul, desi indatorat la banca, trecea drept un grangure de prima mana, si nu i-a fost greu sa o atraga, la club, pe KAYRA, o roscata-trasnet, cum nu mai vazuse, care l-a cercetat cu privire de expert, fara nici o urma de fragilitate feminina in ea, incat barbatul s-a simtit EVALUAT  si acceptat, iar dupa o luna locuiau impreuna, si dupa inca una, erau soti.
*
Barbatul a realizat in scurt timp ca sotia sa DUCEA NEINTARZIAT LA INDEPLINIRE DECIZIILE LUATE, ca avea o fire instabila, ca o zi de primavara, si dupa zile intregi de calm si ordine, intra in verva, facea cumparaturi delirante, ignora indatoririle casnice, nu o hranea nici macar pe Fifica, pisica sa, tragea la masea si isi plangea soarta. Dar si ca "avea" un amant.
*
Munca sa de detectiv se limita la urmarirea sotilor adulterini, sau la gasirea cainilor rataciti, dar in doua cazuri de crima, politia i-a solicitat ajutorul. Una dintre victime, Eva Aioanei, era animatoare la SPIT FIRE, si fusese gasita moarta in parc, pe o banca, noaptea, otravita cu o substanta necunoscuta. Cealalta victima,  Crista, era vanzatoare la Mall, fusese drogata si ucigasul ii taiase venele.
*
Detectivul s-a inhamat la culegerea de date despre victime, de pe site-urile lor de socializare. Asa a aflat ca ambele  victime erau "prietene" cu doctorul Silviu Constantinescu, acesta fiind unicul lor "prieten" comun, si in acelasi timp, si "prieten" al sotiei sale, de altfel, chiar mai mult, acesta era amantul Kayrei.
*
Astfel, ajunge la concluzia ca cele doua asasinate au un faptas comun, suspectandu-l pe doctor, si simultan cu el, si Paul de la politie, crede ca asasinatele au un faptas unic.
*
Revenit de la serviciu inainte de finalul programului, detectivul isi aude  nevasta, aflata  cu doctorul in garaj gangurind galesa vorbe dulci, "puiut", "ingerul meu". Isi dorea sa-i surprinda, dar cei doi au disparut, asa ca i-a cautat zadarnic in apartament.    Oare de ce mai venisera pana aici, acasa?
*
Dupa descinderea la Leona si , reintors la meci, a fost chinuit de gandul urmelor lasate in casa amantei. Apoi s-a tarat cu masina acasa, incat alibiul prezentei la meci sa fie intarit si de venirea la domiciliu, unde il astepta Kayra. "Pui mic, a fost frumos meciul? ", il intreba aceasta, apoi , intreband daca Chimia a invins, l-a invitat sa sarbatoreasca ... Nu vorbea despre meci, il invita sa sarbatoreasca INTRAREA LUI IN BREASLA ... Kayra era autoarea a a patru omoruri : le-a omorit pe cele doua fete, care-i erau amante doctorului ei
 - caci ceea ce este al ei, este numai al ei
a omorit-o pe Leona, amanta sotului, si l-a omorit si pe doctor, deoarece a inselat-o. Doctorul a "lasat un ravas" de adio, in care exprima regretul pentru faptele comise, iar Kayra ii sugereaza detectivului sa incarce si moartea Leonei in sarcina medicului, mai ales ca a avut grija sa lase in apartamentul amantei sotului, stetoscopul doctorasului. 
*
"Vom fi un tandem grozav, puiule, poti sa ramai detectiv, dar SE PLATESTE BINE PENTRU ELIMINAREA PERSOANELOR INDEZIRABILE. Bine ca ai venit in bransa."
*
Cutia neagra este la Kayra, cu partile care ar incrimina-o eliminate. De aceea, sotul a decis sa nu o mai supere niciodata, si sa-i respecte instinctul de posesiune:
"Ce-i al meu, e al meu"  

DIANA ALZNER   - 
 "Demonul din cutia neagra" 
 - link : AICI

marți, 9 iulie 2013

"VIRUS" - Diana Alzner




Povestirea "Virus" a fost publicata  de scriitoarea Diana Alzner, online, in aprilie 2013, inca nu incepusem sa scriu aceste comentarii pe-atunci, am citit povestirea, cred in 1 aprilie, si mi-a provocat un sentiment de ingrijorare, credeam ca este o varianta inversata fata de povestirea ILUZIA, despre care, autoarea, imi vorbea in ianuarie 2011, povestire ce, s-a trasformat intr-un proiect de roman, la care am sanse sa devin coautor, desi nu stapanesc inca notiunile legate de mediul virtual, asa cum dovedeste Diana ca le stapaneste , si in povestirea "VIRUS". 
*
Au trecut trei luni si un pic, si am ajuns cu comentariile la a 31-a din cele 34 de povestiri publicate de autoare , online, si sunt zilele in care Diana scrie a 35-a povestire, despre care nu mi-a dezvaluit nimic, deocamdata. Secanta mea prin povestirea "Virus" este un fel de ucenicie, mai ales, ca pe final, unul dintre personaje, chiar da o lectie.
*
 Ceea ce ma ingrijoreaza la mediul virtual, este faptul ca provoaca dependenta. Sa nu va jucati "de-a prietenia" caci raspundem de cei pe care ni-i apropiem, raspundem exponentinal fata de cei pe care-i "imblanzim", precum a imblanzit-o, si Micul Print pe Vulpe, si trebuie sa fim prezenti oricand la chemarea lor. Oare este posibil ? Espero ...
*
Nu repovestesc cele scrise de Diana, vreau numai sa subliniez impactul celor citite asupra mea. Inteleg ca spatiul virtual este un mediu normat, ca virusii, numiti asa dupa corespondentul lor biologic, sunt organisme parazitare, si, respectiv, programe parazitate, nedorite si de reprimat, in real ca si in virtual. Am avut parte de virusari tintite la adesa mea, care mi-au distrus softul si o serie de informatii, am avut parte si de virusari la intamplare si de clonari, incat numele meu a inceput sa faca sicane unor madame, iar eu nu mai stiam pe unde sa scot camasa de rusine. Asa ca, mai spun ca virtualul este si un mediu al raptusurilor, tradarilor, si altor mizerii ale fapturilor bipede.
*
In povestirea "Virus",  doi protagonisti sunt retinuti intr-un spatiu de recluziune  din virtual. Unul, aflat acolo cu un scop formal, recunoaste ca a comis  delicte, si ca este interogat pentru evidentierea vinovatiei sale. Altul, cu interese"private", nu recunoaste ca ar fi comis delicte, si isi pune pe seama unei erori de sistem retinerea sa.
*
  Este vorba de echivalentul virtual al unui barbat, Dan, si al unei femei, Melissa. Dan apreciaza ca fata arata bine, nu are nimic nenatural sau fortat in infatisare sau in felul de a fi,  el crede ca Melissa va putea cere despagubiri serioase, daca este retinuta fara vina. Ea se declara multumita sa primeasca niste credite bonus ca despagubire, la eliberare. Dan remarca unduirile ademenitoare ale parului fetei, ochii ei albastru-verzi,  alunita de pe obrazul stang, care pare sa fie un design costisitor. Si apreciaza ca Melissa este chiar frumoasa, desi in realitate , este posibil sa nu arate chiar asa. Cat de departe  este aspectul virtual al Melissei, fata de cel real, se va afla mai la vale, nu prea departe d'acilea.
*
Afland si povestea motivului retinerii lui Dan, Melissa admira curajul acestuia si cavalerismul fata de iubita sa, 
"NU AM CUNOSCUT ALT BARBAT CA TINE", ii spune lui Dan, si afland ca iubita pentru care a ajuns sa fie retinut, reusind sa sustraga pentru ea prototipul unui Ia-P din casa inventatorului, nici macar nu il mai asteapta, Melissa ii zice ca ea l-ar fi asteptat "O ETERNITATE INTREAGA".  Deja Dan avea elemente suficiente care sa-l puna in garda, atunci cand i-a raspuns " ESTI O FATA SPECIALA, POATE CA TU ESTI JUMATATEA MEA",  dar nici prin cap nu i-a trecut ca reunirea jumatatilor este un eveniment iminent, si ca numele sau, in lumea de dincolo de FIREWALL-ul care va fi ridicat din calea sa, urmeaza sa fie DAN vir Melissa.
*
Sa revenim la cronologie , cu povestea lui Dan. Cica, a ajuns din dragoste la recluziunea virtuala, unde este anchetat. A fost prins la a doua descindere la casa inventatorului de la care a sustras prototipul unui IaP, pentru a-l darui iubitei sale Rita, si pentru a comercializa aparatele multiplicate. A reusit sa treaca de paza, avand informatia ca inventatorul dispune de imprimanta 3D dotata cu roboti de printare de mare viteza, utilizand-o. Dan s-a conectat la CONVERTOR, a fost printat si trupul secundar a fost prelucrat din rasini fotopolimerice, fiind perfect constient in timpul printarii. A luat, cu trupul secundar, prototipul IaP, a transferat in CONVERTOR, informatia psi pentru corpul real, si a transferat si obiectul sustras. Era constient de riscurile legate de printarea 3D, dar a considerat ca este un risc asumat. La a doua descindere, robotii de printare rapida fusesera decuplati. Chiar si a doua zi, varianta printata partial, era doar la nivel de pantofi secundari,  carora le era atasata informatia psi a lui Dan. L-au luat si l-au adus aici, unde da declaratii.
*
Povestea Melissei, tot inventata, este ceva mai palpitanta. Ea si-a petrecut cateva ore din weekend la digitclub, desi stie CE FAUNA INFECTA FRECVENTEAZA LOCUL. Acolo, a accesat programul EPOCI, si a poposit in secolul douazeci, cand inca nu exista mediu virtual. Dar chiar si acolo poti da de virusi deghizati, care te pot lua in stapanire.
Melissa il intreaba pe Dan daca a fost POSEDAT de un virus, si in acest moment, Dan are o a doua tresarire legata de temerile sale privind identitatea aceste entitati virtuale. Prima eroare a Melissei a fost atunci cand a intrebat despre Rita - pronutand numele iubitei lui Dan, fara ca acesta sa i-l fi spus. Dar era o eroare calculata, doar Melissa este profesor, ea are de prezentat date limpezi, elevilor sai, despre faptul ca pretorienii au devenit mai prudenti de la o vreme.
*
Dan are pareri diferite de cele ale Melissei despre virusi : te impiedica sa-ti folosesti eficient corpul, nu mai poti intra in propriile amintiri. Melissa are alte informatii, le stie de la o prietena posedata de virusi : posedarea este de nevindecat pentru ca CEL AFECTAT NU DORESTE SA SE VINDECE, nici nu ar putea sa doreasca asta, pentru ca NU MAI ESTE EL INSUSI, virusul iti deschide acces direct la BIBLIOTECA CENTRALA DE DATE, si poti fi, in mediul virtual, in orice loc de pe planeta sau din sistemul solar unde exista computere, simturile sunt modificate, beneficiezi de auz Round de ultima generatie, de vedere dermatooptica si vedere la distanta,  de simt tactil extins la toata gama de unde si vibratii, iar virusii noi, dezvolta capacitati de PRECOGNITIE, PSIHOKINEZIE si TELEPATIE.
*
Concluzia Melissei  : "Este o binecuvantare sa fii posedat de un virus T x X.  Numai asta nu a spus, ca ea este, un asemenea virus. Povestea ei, era ca si-a dat intalnire cu un virus Tx X, cu care spera sa formeze UN CUPLU MIRIFIC. "El mi-ar fi daruit NEMARGINIREA, eu l-as fi purtat in lumea reala". Dan ii spune ca "realitatea este doar o forma de descriere" - mi-e foarte cunoscuta aceasta expresie - apoi ii intinde o capcana Melissei. O intreaba daca se ferea de RAZII, ea evita sa raspunda direct, INCAPACITATEA DE A MINTI ESTE CARACTERISTICA VIRUSILOR, si stiind ca este de fata cu un FAKE, Dan o imobilizeaza pe Melissa, a carei infatisare se schimba  intr-un cod decifre, litere si semne.  Dar cel de la Administratie nu mai vin sa-l ajute, puterile lui Dan scad, si nu se mai stie cine pe cine a prins, dar vom afla de la profesoara Melissa, ca trebuie sa-l tii bine pe cel capturat, pana ii copiezi intreaga informatie psi, si ea il tine bine. Si mintea lui Dan, se intuneca.
*



Virusii in formare iau o lectie de la Melissa. Li se spune ca persoana dorita trebuie atrasa pe un link si trebuie tinuta strans pana la copierea integrala a informatiei psi. Cunostiintele psihologice sunt utile pentru  atragerea victimelor. Apoi, le spune cum l-a capturat pe Dan, care nu a luat-o imediat dupa pronuntarea din senin a numelui Ritei, pe care nu avea de unde sa-l cunoasca, dovada ca pretorienii au devenit foarte prudenti. In plus, au si sistemele biologice abilitatea sa faca calcule rapide, si sunt dotati si cu un INSTINCT care virusilor le lipseste.
*
Este momentul prinderii primului pretorian. Virusii studiaza sistemul defensiv al acestora. DESCINDEREA LOR IN REALITATE nu este decat o problema de timp. Ei vor sa cucereasa si lumea reala.
*
De-acum Firewall-ul este ridicat din calea fostului pretorian  : Dan vir Melissa este de-al lor !

DIANA ALZNER  - VIRUS : AICI




luni, 8 iulie 2013

"Praf scanteietor si filamente" - Diana Alzner




O dupa-amiaza, o noapte de insomnie, cu numai doua ora dormite, si inca o zi, si Angela, sotia chirurgului care zace inchis, deocamdata viu, in ciupercarie, unde , pe rafturi, va creste in curand cultura de PLEUROTUS, va suferi o metamorfoza demna de Kafka.
*
 Eram licean cand am citit "METAMORFOZA", impresia a fost atat de puternica, incat, daca aud despre Gregor Samsa, am senzatia ca nici nu am lasat cartea din mana, si nici nu ma aflu, de-acum "la celalat capat al zilei". Scriitoarea Diana Alzner, ma face sa traiesc, acum, acest sentiment ciudat, in care incantarea si nelinistea se impletesc, caci gandacul mare cat ligheanul, care misca alene din antene, atunci cand Angela il numeste GREGOR SAMSA, poftindu-l politicos sa paraseasca casa,  pare sa recunoasca acest nume, si sa priceapa si "invitatia".
*
Reintalnesc , dupa alte povestiri alzneriene, in care autoarea le-a luat in vizor, si ideea supraomului. si  pe cea a inutilitatii sentimentului de mila , atunci cand sunt in joc marile  interese ale omenirii.  Dar ceea ce-mi place cel mai mult, este sa constat ca unul dintre personaje, cel destinat eliminarii  in noua ordine, ce va sa aduca supraomul in fruntea piramidei trofice, are idei similare cu ale mele despre "teoria conspiratiei", si se dovedeste apt sa se apere de un morb, dar nu si de propria nevasta, care a luat-o razna. Si mai ales, ma incanta faptul ca doctorul are un motan, este vorba despre Jingarel, infectat si el de ganganii, si are si o biblioteca are aduce aminte de Biblioteca Babel. Era culmea simetriei sa aflu ca Jingarel este un cotoc negru, asemenea lui Sirtaki al meu, cu a carui poza impodobesc comentariul.


 Povestea o redau mai la vale, acum, sa vedem biblioteca doctorului si ecoul cuvenit din BABEL :
"Trecând prin faţa ferestrei largi a camerei de zi, aruncă o privire afară şi se pomeni invadată de un sentiment straniu, ca şi cum s-ar fi dezlipit pentru totdeauna de lucrurile şi lumea din jur. Ce dracu era asta? Se opri cu mâna la tâmplă, inspiră aerul călduţ impregnat cu mirosul miilor de cărţi adunate de Mihăiţă în nesocotinţa lui. Soarele desena hărţi pe suprafaţa bibliotecii, golfuri de umbră şi mări de lumină tremurau tăcut. În razele piezişe, Angelica desluşi fire de praf strălucitor învârtindu-se într-un fel de dans spiralat ca o galaxie miniaturală. Spaima de nebunie o readuse cu tălpile pe suprafaţa covorului. Ce pornise să facă? Aha! Să-i ducă de mâncare lui Mihăiţă, lasă prostiile cu galaxii şi cărţi!"


Iata intalnirea Angelei cu cartea lui Kafka :

 "Problema de actualitate era ce va face cu Marele Gândac De Cămară. Cu Gregor Samsa. Dintr-odată îşi dădu seama că ştia cine era Gregor Samsa. Ciobul sclipitor de luciditate o făcu să sară în picioare: era dintr-o carte! Se apropie de casă, intră în livingul mare tapetat cu volume pe toţi pereţii. Întotdeauna considerase că e o încăpere sufocantă cu atâtea mii de cărţi ticsite acolo, aerul era impregnat cu miros de praf, de hârtie veche, de coperţi îmbâcsite. Mihăiţă adora mirosul cărţilor şi uite, acum îi dădea şi ei un fel de satisfacţie, pentru că – nu se ştie cum – se pare că (citise?) o carte. Nu-mi amintesc s-o fi citit. Culmea, pusese mâna exact pe volumul care trebuia, mare mirare!, nimic nu indica din exterior că acolo era vorba de Gregor Samsa, întrucât pe coperta maro scria doar „Kafka”. 




Se aşeză pe fotoliul pe care obişnuia să stea zile întregi Mihăiţă. Privi rafturile bibliotecii cu neîncredere. Avea senzaţia că nişte chestii vechi se trezesc la viaţă în mintea ei, cam aşa ar fi trebuit să se simtă un amnezic în primele momente când începe să-i revină memoria. Mda, îşi amintea de un colonel pe nume Aureliano Buendia. Categoric. Şi de o Arhivă monstruoasă unde erau scrise toate, toate faptele şi toate numele oamenilor care au trăit vreodată, o arhivă prin care scotocea Jose. Hans Castorp se rătăcise în viscol, iar Joseph Knecht s-a înecat…"

Aici emotia mea creste exponential, caci il regasesc pe colonelul Aureliano Bunedia,  care , multi ani dupa aceea, in fata plutonului de executie, avea sa-si aminteasca de dupa-amiaza indepartata cand tatal sau il duse sa faca cunostinta cu gheata ... Autoarea ii evoca si pe Hans Castorp - in pielea caruia m-am visat de curand - ratacind in viscol, si pe Joseph Knecht, mort prin inec, cum era sa moara si reporterul din "Microbuzul" , acesta din urma, in zona centrala a Albei, pe unde m-am plimbat nu demult ... Mai regasesc , aici, la Diana Alzner, si Biblioteca Lumilor, cu toate regatele pierdute din insulele scufundate  sau spulberate de valuri uriase ...
*
Nu stiu ce sa consider mai important, povestea de viata sau povestirea fantastica?  Adevarul este ca Angela nu era infectata in momentul in care avu impulsul sa-si stinga tigara de fruntea sotului, inchis deja in ciupercarie. Au trecut cinci ani de casatorie, ea era fata de la oras, invatase pe la discoteca sa mai traga din tigare, dar nu fuma decat la mare ananghie, acum, ca Mihaita da semne de nebunie, incat a fost nevoita sa-l inchida, este momentul cand tigara poate face bine. Visul ei de a avea un salon de infrumusetare s-a spulberat ... El castiga bine, dar nu o ajuta deloc in gospodarie, ba mai mult, ea mai tinea si ciupercaria sa aduca un folos in plus casei . Linistea apasatore de la tara, naveta saptamanala a sotului, pe timp de iarna, ii dau Angelei un sentiment de insingurare teribil, in casa aflata de 30 de kilometri de oras.
*
 Am unit doua felii de adevar, aflate la sute de kilometri distanta : biblioteca aceasta si casa de la tara : in comentariul la "Praf scanteietor si filamente". Este un act de magie, un ecou intre autor si cititor.
*
Sindromul MORGELLONS, asa numea doctorul boala celor la care sarise  cu bisturiul sa le incizeze abcesele din care scotea ... fire de sarma ... Iar nevasta l-a considerat nebun, l-a inchis, si in curand il va avea in vedere, ca pe un rebut uman, cu material genetic mai saracacios decat al propriului motan, din moment ce pisica  a raspuns corect asaltului NANITILOR si a fost capabila sa-si upgradeze sistemul nervos ...
*
Glasul care ii vorbeste din interiorul mintii merita sa fie urmat, crede Angela : "Mintea ta e un software. Programeaza-l" si apoi, la scurt timp : "Corpul tau e o coaja. Schimba-l." Cred ca Angela se metamorfozeaza intr-un gandac mare cat un lighean.
*
Atmosfera in zona este napadita de o pulbere ce straluceste in razele de soare, iar din ranile provocate de larvele de gandaci ce-si parasesc gazdele, urmand sa se dezvolte ca  adulti mari cat ligheanul, curg filamente argintii ... Acestea sutureaza ranile, care dispar fara urma. Mintea celor infestati devine un real acumulator de informatii, ei se simt unul pe altul, informatia circula intre ei,  Angela crede ca cei upgadati au devenit supraoameni si se vor aduna in curand laolalta ca sa inceapa o viata noua, sub un cer nou, pe un pamant nou, asa cum spun profetiile ... 
*
"Praful care pluteste de cateva saptamani e aruncat din avioane, special ca sa imbolnaveasca oamenii, au hotarat sa reduca populatia", ii spune chirurgiul sotiei. Dar el este unul dintre primii oameni eliminati. Angela  monteaza furtunul  la teava de esapament al masinii, si in introduce prin gaura de aerisire in ciupercarie. De ce sa moara Mihaita de foame, ce este ea, doar "un acumulator de informatii" cum spune Mihai, sau SUPRAOMUL ?

Diana Alzner - "Praf scanteietor si filamente"  - AICI




duminică, 7 iulie 2013

"CRESA" - Diana Alzner




"Cresa" a  fost publicata online, in februarie 2013, si am citit-o azi, pentru prima data, nu am venit cu sacul, Diana, nu m-a avertizat sa fiu atent cu povestirea, si pana pe la miezul ei, nu o vedeam in selectia "HARD ALZNER'S", dar iata, fara sa fie pomul laudat, este plin de roade, si comentariul meu va va convinge, veniti si cititi cu incredere.
*
Selectia HARD a devenit, odata cu "Cresa", pe care o recunosc ca piesa FORTE, un OCTOGON, pe care-l infatisez cu incantare : 1) "Fotografii"; 2) "Praf minune"; 3) "Trovantul"; 4)" MICROBUZUL"; 5) "Tester"; 6) "Ferma"; 7) "Calator in bezna" 8) "Cresa".
*
Personajele din povestire fac referire la un EVENIMENT, si impart intamplarile vietii in "DUPA" si "INAINTE". Ce s-a intamplat nu vom sti nici la sfarsitul povestirii, asta se va intreba fiecare dintre cititori, si va alege raspunsul pe masura propriei imaginatii. Ceea ce aflam, este faptul ca oamenii traiesc sub niste cupole, care adapostesc locuintele si institutiile, si ca activitatea solara exacerbata  a favorizat aparitia unor alge care se dezvolta inafara cupolelor, si impiedica iesirea oamenilor, daca nu sunt dotati cu o vesta speciala dotata cu emitatori,  algele, infasurandu-se pe imbracamintea acestora. Si mai stim ca au nostalgia zilelor de dinainte de vremea cupolelor.
*
Societatea care traieste sub cupole este nelinistitoare pentru cititor. Activitatea de baza a oamenilor este cresterea si educarea copiilor, meseria de Invatator, considerata de mare risc, este rasplatita cu privilegii - de exemplu, cei din aceasta categorie au dreptul sa se foloseasca de automobile, dar - ATENTIE  - numai daca fac parte din familii cu copii. COPIII sunt in centrul atentiei societatii. Ei sunt supravegheati, hraniti, ingrijiti si educati, in asa fel incat SA AIBA SANSA REALA DE A SE BUCURA DE COPILARIE. Efectiv, copiii sunt, la prima vedere, stapanii societatii din lumea de sub cupole.
*
Amintesc care sunt institutiile acestei lumi : "Sistemul de Invatamant", "Misiunea Formatorilor", "Centrul de Educare", "Consiliul Copiilor", cu rol in judecarea Invatatorilor care comit abateri, "Gardienii", si iata, si o functie, pe cea de "Invatator Cancelar". Deja ma ia cu frisoane, dar inca nu-i destul ...
*
Sa intram intr-o familie : Robert, tatal, are 33 de ani, sotia sa, Camelia, mama a trei copii, dintre care, doi seamana oarecum cu parintii, dar unul este cu totul diferit ca infatisare, femeia are si un bichon pitic, pe care-l indrageste nespus. Avem si noi unul in casa, si nu spun prostii afirmand ca mi-as da si viata ca sa-l salvez de suferinta. Cei trei copiii sunt : Lori, Felix si Edi, mezinul, de vreo doi anisori.
*

Tatal este Invatator, se stie deja ca este o profesie considerata de maxima raspundere,  el a incheiat o saptamana grea, iar cea care urmeaza va fi si mai grea, caci dupa programul obisnuit, care se incheie la ora 15, va mai avea si programul de supraveghere stradala a copiilor, care dureaza doua ore,  program care ii cere sa aplaneze orice conflicte ar fi sa apara intre copiii lasati de parinti sa se joace pe strada, si sa vegheze la siguranta lor, fara sa aiba dreptul nici sa-i certe, nici sa-i atinga sau sa-i ia in brate. Deocamdata, Robert si Cami se bucura ca este seara si copiii sunt in dormitorul lor,  le pare bine ca televizorul este , pentru orele serii, la dispozitia lor , si Robert are are in vedere sa faca dragoste cu nevasta, desi fiecare contact are drept consecinta o sarcina. Programul de stiri este numai pentru adulti,  se dau stiri despre economie, despre centralele nucleare, despre cupolele de la antipozi ...
Dar iata ca pustimea da navala asupra lor, in dormitorul mare ... ASADAR, ADIO DRAGOSTE, ADIO TELEVIZOR IN ACEASTA SEARA, DEOARECE  " un paianjen imaginar se plimba pe peretii dormitorului celor mici", iar acestia, au venit sa doarma cu parintii, iar dorinta lor, este lege!
*
Robert le spune o poveste din vremea bunicului sau, iar LORI ii reproseaza energic ca asemenea povesti sunt MINCIUNI, fata nu pare sa aiba sentimentele firesti ale unui copil.
*
Dimineata la trezire, Robert isi aminteste despre visul sa ciudat : "Se facea ca era rechin pe un fund de ocean rece si intunecat", este un vis ancestral care ma duce cu gandul la ontogeneza care repeta filogeneza.
*
Una dintre colegele lui Robert, PATRICIA, o invatatoare de treizeci de ani, cu care are afinitati deosebite, nu are privilegiile obisnuite ale tagmei. Nu a nascut copii, a fost parasita de sot, traieste intr-un demisol, iar Robert o ia adesea in masina lui sa o duca la scoala, si discuta impreuna despre intamplari de neexplicat din tagma lor. O invatatoare cercetata de gardieni, pentru acuze minore ale elevilor de gen "nu mi-a dat jucaria ceruta",  ar fi fost, dupa zvonuri, executata. Patricia insusi a fost cercetata deja de gardieni pentru asemenea nimicuri, si se temea pentru soarta ei. Patricia se increde in Robert, cand ii spune : Noi am fost crescuti cu dragoste si blandete, din cand in cand, mai eram disciplinati". Si Robert isi aminteste ca parintii sai il iubisera si ii iubise si el , la randul sau, si se intreaba UNDE ESTE  ACEL SENTIMENT ACUM ?
Odata, revenit acasa, si plimbandu-se in gradina, trandafirii de pe aleee, cu parfumul lor ireal, ii aduce aminte ca, IN TRECUT,  TOT PAMANTUL FUSESE LA FEL DE FRUMOS CUM ESTE ACUM NUMAI SUB CUPOLE.
In seara aceea . stricata de copii, cu povestea cu paianjenul, Robert si Camelia si-ar fi dorit sa aiba norocul sa fie prezentat un film vechi, unul dintre filmele de dinante de cupole ...
*
Sarcina invatatorilor era sa furnizeze informatiile cerute de elevi, sa le urmareasca evolutia, sa-i noteze in secret si sa explice motivatia minusurilor si planul de indreptare, sa motiveze plusurile,  sa le stimuleze interesul, sa deschida subiecte atractive pentru ei. Un VACCIN care era considerat inventia mileniului,  ce se inocula la majorat, marea capacitatea de invatare si viteza de acumulare a informatiilor, incat oamenii devenira mai intelegenti, si Robert sa gandea cu amaraciune ca poate veni vremea cand sa nu mai fie nevoie de Invatatori. Adultii ajunsesera sa se teama de proprii copii, Camelia facea eforturi vizibile sa para bine dispusa in fata lor, orice prejudiciu adus linistii acestora putea sa-i coste scump pe adulti.
*
Inca din prima zi de supraveghere stradala, Robert dadu de necaz. Copilul farmacistului se lovea cu capul de perete, acesta era semnul unei boli contagioase, despre care inainte de vremea cupolelor nu se stia, boala se transmitea prin simpla vedere, un asemenea incident extins , prin contagiune vizuala, la copiii de sub Cupola Optsprezece, provocase un dezastru, caci toti si-au pierdut viata, iar buletinele de stiri insistau asupra dezinfectiei finale, de dupa dezastru. Robert a observat o ciudatenie, atat la proprii copii, cat si la elevi ; acestia dezvoltasera un limbaj non-uman, un fel la marait combinat cu latratul de caine, era un limbaj secret al lor, o adevarata prapastie intre adulti si copii. Dar inca si mai ingrijoratoare erau jocurile copiilor de-a judecata. Lori, impreuna cu fratii si cu un grasan antipatic, Armand, au condamnat la moarte o papusa, au considetrat ca este mama vitrega a Albei ca Zapada, si este vinovata lipsa de grija pentru copil, i-au sapat groapa, apoi au condamnat-o si Felix a decapitat-o, dupa care, au tropait pe mormantul ei. Cand a venit randul bichonului sa fie disecat de micii mostri, dupa bunul lor plac, Robert nu a rezist si a salvat cainele din ghearele lor. Asa se face ca un bichon  a redat societatii omenesti o fiinta inca necontaminata, dar mai e de facut un pas pana la momentul dezvaluirilor.
*
In timpul crizei copilului farmacistului, Robert a comis o abatere de la regula : l-a luat in brate pe copilul atins de boala. Asta insemna sa nu poate interveni daca se ivea alt caz ce necesita prezenta sa. Invatatorul Cancelar, care era cu ochii pe el, nesupartand barbati pe post de subalterni, din complex de inferioritate, l-a surprins si l-a pus sub monitorizare. Cand au venit Gardienii la Centrul de Educare, Robert credea ca sunt pentru el. Dar Patricia, spunandu-i ca ea este cea vizata, si risca sa fie executata, i-a dat de stire ca in afara cupolelor, exista oameni organizati sa se opuna sistemului, i-a dat o insigna de identificare si numele Serenei, care il va ajuta, si i-a spus sa se salveze la exterior daca va fi expus pericolului sa fie executat.
*



Dupa ce l-a luat pe bichon din mana micilor satrapi, copilul Armand l-a impuscat pe Robert in genunchi, cu pistolul tatalui sau, iar Robert, fugit la exterior, a ajuns la oamenii liberi.
*
Oamenii l-au luminat asupra societatii de sub cupole. I-au spus ca in interior se afla GENERATIA CONTAMINATA, dar ca el a ramas om in puterea cuvantului, A TRECUT cu bine TESTUL   care arata ca a ramas o faptuta umana. I s-a spus ca in societatea de sub cupole, se afla oameni contaminati, care sunt HIBRIZI intre specia homo si GOOTANGI, si, daca ii privesti, ei par oameni, dar nu sunt. "Avem nevoie de orice ajutor posibil, specia umana este pe cale de extinctie, si esti binevenit".  Coordonatoare grupului era Patricia, care se salvase si scapase de sub cupole.
*
Gootangii pusesera stapanire pe oameni, i-au hibridat, le-au sters memoria si au facut din ei ingrijitori si educatori ai copiilor de gootangi.
 "Adevarul se strecura rece in mintea lui Robert, i se parea ca-si aminteste de lucruri uitate, ingropate in adancul memoriei, si asta ii provoca suferita."
*
Inca ceva , despre soarta cartilor intr-o asemenea lume : intr-o zi, Robert se lovi de o carte, aflata pe jos, in hol. Era cartea de povesti de FRATII GRIMM. Ii parea rau dupa carti, erau obiecte rare si scumpe,  dar nu avea dreptul sa le refuze copiilor sa le ia, sa le priveasca si sa se joace cu ele.

DIANA ALZNER - "CRESA" - AICI
*
Finalul povestirii "Cresa" imi aminteste de cel al romanului "Fahrenheit 451" de Ray Bradbury