vineri, 31 mai 2013

Praf minune, Fotografii, Florin si copiatorul



Tocmai  in ziua in care Diana a dat unda verde noii serii de comentarii la povestirile sale, de la 14 la 30 . mi-a adus si instalat si doctorul Veres  Florin un copiator SAMSUNG, iar eu mi-am copiat doua dintre povestirile Dianei Alzner : "FOTOGRAFII" - povestire care merita un premiu din partea mea - si "Praf minune", poate cea mai buna scriere a Dianei, fata de care sunt prea mic si sa o comentez, darmite sa o premiez, insa suficient la mare cat sa o recitesc cu placere si sa-mi dau cu parea despre ea. Iata-l, in poza, pe Florin, care m-a ajutat enorm in problemele integrarii mele in virtual, de la cumpararea aparatelor la lectiile de informatica - priviti si copiatorul, si filele cu primele povestiri din DIANA ALZNER copiate. Imi manufacturez un volum cu cele 30 de povestiri pe care le dau la legat in piele, ca pe un demers magic, un fel de pasa magico-editoriala, care sa serveasca drept preludiu la publicarea pe suport de hartie a indragitelor povestiri, dintre care, "INFESTAT", face deja parte din volumul "ZOMBII : CARTEA MORTILOR VII", aparuta la  Editura "Millennium Books", seria "Antologiile Millennium" , editata de Mircea Pricajan. traducatorul romanului "DROOD" de Dan Simmons,  carte pe care cine n-a citit-o inca, sa o citeasca cu grabire!

Asasinul orb, Jean politistul si berica neagra ...


In trista vara a anului 2011, Diana mi-a daruit romanul "Asasinul orb" de Margaret Atwood,  carte pe care o citesc tocmai acum, dupa doi ani, la vreme de bucurie. O pastrasem  ca pe o "rezerva de aur", pentru zile de restriste, dar nu mi-a dat prin minte sa-mi caut alinare citind-o, caci  tristetea stie sa se hraneasca din ea insasi si sa se transforme intr-o dihanie ingrozitore. Numai ca, dupa ce creste nebuneste, si ajunge la dimensiuni supraumane,  explodeaza si se duce pe pustii, iar seninul ia in stapanire locul eliberat de tenebre.
*
Am indragit nu numai Linia Hanului, citind povestirile Dianei Alzner, dar si cateva personaje pitoresti, despre care, am aflat cu placere, ca au ca sursa de inspiratie, oameni in carne si oase. Unul este nea Jean Politistul, si daca dorinta mea de a ajunge la Linia Hanului isi gaseste implinirea, il voi invita la barul lui Luci, de unde acesta a observat aparitia lui Romi, revenit din Armata cu cufarul in mana, si l-a poftit langa el, la bar, sa-i povesteasca despre taina portalului de trecere intre lumi.
*
" Nea Jeane, fa-te cu un avertisment pentru mine, caci iata, cantai Marsul Oltenilor in zona interzisa", ii voi zice. Si am sa adaug : "in schimb, te fac si eu cu o bere la Luci".
 Iar postasului Girlica ii voi duce o iaga cu tzuica ardeleneasca, dupa care, cumpar o oaie olteneasca si-l poftesc sa muscam impreuna din ea ... Cand va fi bine rumenita ...

marți, 28 mai 2013

"IZA" - Diana Alzner




Laura este filolog iar Alex, sotul, fost jucator de rugby, este analist de piete financiare, care si-a trait tineretea la oras, satisfacut de viata la bloc, de vizionarea meciurilor de fotbal la televizor si de apropierea de casa a locului de munca. Totusi nu i se opune sotiei, pentru a nu-i exacerba"sindromul de imbufnare cronica", cand aceasta ii cere sa se mute la tara, pentru a o creste pe fetita lor, Daniela, in conditii sanatoase,  si nu-i poate refuza nici dorinta de a avea un serviciu, ca sa nu-i lezeze convingerile anti-discriminare.  NICI UN SACRIFICIU nu i se pare prea mare pentru a avea LINISTE IN CASA. Dar are si el exigentele sale - sa cumpere casa intr-una din comunele pitoresti de la marginea orasului, si casa sa fie dotata cu toate utilitatile necesare confortului. In scurt timp, ei cumpara o casa la patru kilometri de oras, avand toate dotarile interioare necesare, si in plus, o alee cu flori si o livada cu pomi fructiferi. Laura isi gaseste serviciu ca bibliotecara la Casa de Cultura, fetita merge la gradinita, Alex vine de doua ori peste zi, in pauzele de la serviciu, pentru a face partea sa de munca  in gospodarie, iar seara, revine obosit, si incarcat de cumparaturi de la oras.
Laura nu poate fi in aceasta comuna "femeie-barbatus", adica femeia de cariera, care castiga mai mult decat barbatul, dar cel putin are satisfactia ca are serviciu, nefiind nevoita sa stea acasa. Viata la tara pare sa le priasca, au trecut si la o alimentaie sanatoasa, burticica lui Alex a disparut ca prin minune.  Insa, ne aflam in lumea imaginata de scriitoarea Diana Alzner, unde coordonatele existentei pot fi perturbate pe negandite, asemenea turbulentelor in aer limpede, care surprind un avion in zbor lin, trasformadu-l in farame de avion amestecate cu farame de trup omenesc.
*
Nu, nu avem parte de o furtuna in aer limpede, totul decurge lin, nici nu stim cand s-a produs cu adevarat "ruptura de continuitate" ...
*
In luna aprilie, Daniela vine acasa de la gradinita, si primeste un mielusel nou-nascut de la un pastor. Tatal sau ii cere lamuriri, si afla ca pastorul care i-a daruit mielul, pastea caprele la marginea drumului. Este contrariat de faptul ca pastorul de capre a avut de daruit un miel copilului sau, dar dragostea fetitei pentru Iza - este numele dat animalului - devine coplestitoare, incat pozele copilului impreuna cu Iza, inunda Internetul starnind admiratia prietenilor.
*

Intr-o seara de iunie, IZA nu revine seara, la chemarea stapanilor, si Alex, plecat in cautarea ei, o gaseste intr-o gura de canal de pe care cineva a indepartat in mod suspect capacul. Iza are gatul frant, si Alex se gandeste ca o va scoate din canal a doua zi, pe lumina. Insa a doua zi, aceasta este gasita acasa, nevatamata. Laura isi convinge sotul ca intamplarea vesperala a fost o simpla nalucire. Dar peste o luna, Iza il ataca pe postasul GIRLICA, il musca si il obliga sa-si gaseasca scaparea catarandu-se intr-un copac. Fiind amator de spirtoase, satenii cred ca postasul a confundat vreun caine latos cu oaia, dar nu-i iarta nici pe stapanii animalului, de umorul lor natural, indemnandu-i sa puna avertisment la poarta :
"ATENTIE, OAIE REA ! MUSCA!"
In luna iulie, si apoi in august,  cand Alex se afla in concediu,  lucrurile iau o turnura ingrijoratoare in gopodaria lor. Puii de carne pe care-i cresc, ajunsi la greutatea de un kil-jumate, dispar unul cate unul, lasand in loc urme insangerate. Sa fie vreo nevastuica? Dar Alex, stand la panda, vede ca  oaia este cea care omoara puii, si ii devoreaza. Sa fie tubata ?, se intreaba el.  Il cheama pe veterinar, dar acesta amana vizita.
*
 In timp ce IZA rupea puiul cu dintii, tragand  de mate,  cutremurat de oroare, Alex remarca ingrozit o sclipire de RAUTATE INTELIGENTA in ochii animalului.
*
Inca cei ai casei nu pot sa aprecieze amploarea dezastrului care-i asteapta.
*
Alex vede printre lucrurile DANIELEI un desen reprezentand un fel de animal preistoric, o aratare semanand mai degraba cu o fiinta extraterestra, ceva ce-i trezeste un sentiment de teama.  Este un fel de fiinta a raului,  identificata in oaie, cu care fetita a intrat in rezonanta : si ca sa nu incapa dubii, sub desen sta scris numele "IZA".
*
Dupa ce Iza, crescuta cu biberonul, a dat nastere unei veselii neintrerupte in casa, a venit vremea adevarului : oaia il ataca cu ferocitate de taur pe Alex, behaitul sinistru din timpul atacului sugerand hohotele de ras ale unui "legiuni de intuneric". Alex nu sta pe ganduri, intelege ca animalul trebuie sacrificat, ii taie gatul cu coasa si ii arde trupul.
*
Timp de trei zile a jelit Daniele dupa disparitia IZEI. Apoi s-a resemnat sa primeasca un alt animal de companie : o catelusa GOLDEN RETRIEVER, cea mai costisitoare din magazin. I-au dat numele DOLLY, PAPUSA. Dar Dolly s-a inecat intr-un butoi cu apa, in care nu putea sa ajunga nicidecum de una singura, dupa numai o saptamana.
*

Urmau ultimele patru zile din concediul lui Alex, pe care dorea sa le petreaca dupa placul inimii sale. Desigur, jucandu-se si cu Daniela. Tocmai facusera impreuna o colivie speciala, pe care Laura a numit-o SUPRAREALISTA. Iar Daniela tot colora in nestire la colivie, si nu mai iesea din magazie. Pana cand  parintii au auzit larma mare : deschizand usa, au vazut cum pisica Missy stupea furiosa catre Daniela, care tinea in mana foarfecele de tuns vita, in timp ce pe jos, se zbateau puii pisicii, carora fetita le taiase picioarele din fata.
*
"DANIELA !!! ", striga mama ...
Fetita isi privi parintii cu ochii mari albasti, mari, ce rasfrangeau un rau nemarginit ... "
*
Am intrebat-o pe Diana, sa ma lamuresc. Raul a intrat in casa odata cu IZA. Fiinta raului a rapus-o pe oaie, tot ea a readus-o apoi la viata, pentru a desavarsi opera raului. Tot fiinta intunecata a omorit-o si pe Dolly, desi nu mai dispunea de trupul IZEI ca vehicul, caci oaia fusese arsa, si pentru ca avea nevoie de un trup ...
*
Postez romanul " In cautarea onii fantastice" de Haruki Murakami, doar  printr-o coincidenta acauzala. Dar ma gandesc la "Padurea norvegiana" ... Iti amintesti Diana, de citatul acela, la vizitarea tinerei la sanatoriu ...
Iata si alt titlu  "FIINTA RAULUI", tot o coincidenta acauzala, nici nu conteaza autorul.  Postarea paginii  cu capitolul "POSESIUNEA" din "Enciclopedia Paranormalului" este ceea ce doresc pentru ilustarea comentariului. Suntem in fata unui caz de posesiune. In mod normal , POSEDAREA are conotatii nu numai negative, dar si demonice. Dar exista si cazuri in care spiritul nepoftit poate fi inofensiv. Nu-mi doresc nimic de acest gen, asta este. Decat in literatura. Aici insa doresc cu asupra de masura si astept noile provocari ale scriitoarei Diana Alzner.
*
Pot sa nu dau macar odata in viata dovada principiului insatietatii care ma bantuie ? Deloc. Asa ca mai aduc si cartea "Contacte cu universul invizibil" de Ion Tugui, si ma opresc la capitolul intitulat " Dominarea demonica" . Redau un fragment de aici : " Stiintele oculte atesta existenta demonilor si caracterul malefic al acestora. Satana nu apartine numai culturii. Adevarurile crestine pe care le regasim in viata vorbesc despre existenta acestei entitati malefice. Demonismul este datorat spiritelor care nu intrunesc parametrii de vibratie necesari ascensiunii spre Divinitate".
*
Am lasat pentru final intrebarea pe care si-o pune ALEX, in timpul luptei cu oaia indracita :

CE ESTE ACEASTA ?
Oare de ce nu a intrebat : "Cine esti tu ? "
*
Fara ajutorul tau, as fi ratacit, Diana. Va asigur ca este o mare bucurie dar si un avantaj daca ai sansa sa vorbesti cu autorul caruia ii citesti opera. Amin
*

DIANA ALZNER  - "IZA" - link : AICI

duminică, 26 mai 2013

"In beci" - Diana Alzner

Daca citesti povestirile Dianei Alzner, iti recomand sa fii cu bagare de seama. Autoarea te invaluie in vorbe, iti linisteste sufletul, te conduce pe carari ce-ti par umblate, apoi, brusc, te lasa de mana si te trezesti singur, in mijlocul unei paduri intunecate, fara ajutorul  celei ce parea ca s-a recunoscut in tine si-ti va servi drept oglinda. Acolo unde te lasa , oglinzile puse anume, sunt deformate, si te afli, precum dincolo de geamaduri, in necunoscut, unde starea  de siguranta  depinde numai de puterea mintii tale.
*
Asa voi proceda si eu, comentand povestirea  "In beci", te voi scoate la lumina, cand va fi aceasta mai puternica, sa vedem ce ai sa vezi !
*
Este o comuna plina de praf si caini de pripas din inima Olteniei, locul unde timpul a incremenit, se pare, desi tocmai avem aici o patrula formata din doi temponauti. Suntem la Linia Hanului, unde seful postului de politie este acelasi nea Jean, care in povestirea "USA", apare,  mai tanar la inceputul povestii, si , pensionar, la final, cand il indeamna pe Romi, nepotul batranului Florea, deja trecut prin usa dintre lumi, sa primeasca taina acelei treceri fara sa incerce sa o desluseasca. De asta data, in povestea cu "necuratul" aparut spontan , intr-un zid din beciul lui nea Gigica, apetitul sefului pentru taine lipseste, fiind inlocuit cu proteste  :
"Cat m-as feri sa n-am evenimente, in comuna asta de cacat tot se petrece cate ceva!"
 Desigur ca reporterii, sau ce-o fi sa fie ei, sunt deja la fata locului si il intervieveaza pe invatatorul Ducu Grigore, de 28 de ani, martor, alaturi de nea Gigica, al evenimentului petrecut in beci.
*
Era intr-o seara de iunie, cand a sesizat nea Gigica ca in beciul sau se petrece ceva necurat. Se gandea ca o fi cotocul casei cel ce provoaca zgomotele, dar spre dimineata, miorlaiturile pareau niste tanguieli omenesti, iar mirosul de latrina, tot spre om te indrepta cu gandul ... Ce i se arata privirilor batranului satean  ?
 Insusi Necuratul,  insa nu gol , ci turnat in beton si baiguind vorbe de neinteles,  ce pareau dintr-un grai ca-n filme, ori  ca ECTENIA citita de-andoaselea ...
Chemat sa vada tarasenia, invatatorul remarca in mana aratarii un aparat cat o cutie de chibrituri , cu doua butoane ... Ce sa faca omul ... pune mana si ia, desi ARATAREA prinsa-n beton se tanguie si nu vrea sa lase aparatul. Are fata pe jumate scoasa din zid, ii mai iese un cot si un picior de la genunchi in jos, si mana, din care invatatorul tocmai i-a luat aparatul ... Degeaba implora sa-l recapete, murmurand o vorba ce seamana cu "PLIZ"...
 Barbatii beau cate un tzoi de tzuica, ii dau in gluma si creaturii, pare sa-i placa, dar este inecat de tuse si se vineteste ...
Este chemat nea Jean, seful de post, care vine cu ajutorul sau, Cristian. Seful vrea sa fie spart betonul, pentru eliberarea creaturii ... proprietarul se opune  ... orele trec .
 Trecusera trei zile de chin cu aratarea prinsa-n zidul de beton, pana sa apara cei cu picamerul : dar faptura disparuse, lasand un gol in locul in care fusese prinsa.
*
Reporterul venit in sat, pe nume Robert, este insotit de un trimis al revistei Scientific America. Ei ofera o suta de euro invatatorului, pentru osteneala de a-i pune la curent cu evenimentul din beci. Aparatul luat de invatator din mana creaturii prinse in zid, pare sa-i intereseze, dar nu ofera recompensa pentru el,  caci doar se dau mobile gratis odata cu abonamentul. Ii ofera insa un supliment de 50 de euro invatatorului, care isi zice ca, aparatul luat, nici macar n-o fi mobil, prea seamana cu o jucarie, cu cele doua butoane ale sale ... Incat, il cedeaza , fara regrete, investigatorilor.  Si se gandeste ca interviul dat a fost o afacere buna . Tocmai trecuse, in saracia duhului sau, prin epicentrul unui cutremur , fericit sa nu priceapa nimic. Trec prin noi radiatii cosmice, tahioni, emisiuni de radio din trecut, vesti bune de la civilizatii etraterestre iar noi stam si cascam , cu capul intre urechi.
*
Singur ca m-a ametit si pe mine Diana, si pe final, m-a naucit.
*
 Hai sa te naucesc si eu, cu o incercare de lectie despre monstri dubli : trecem direct la monstrii dubli asimetrici, cum vedem si creatura incastrata in zid, ca un geaman al zidului, intr-o unire monstruoasa. In cazul monstrilor dubli asimetrici, avem doua varietati : a dublului vizibil partial la exterior, numit parazit : asa apare creatura iesita partial din zidul de beton, si a dublului total inglobat in purtatorul numit AUTOSIT : acesta este ENTOSITUL. 
Noi doi folosim frecvent aceasta nomenclatura, acum am vorbit , infine, explicit, Diana.
*
Sigur ca o lungesc : cand am vazut ca necuratul a aparut in beciul lui nea Gigica, fie si sub forma unui parazit monstruos al zidului, mi-a zburat gandul la un inger batran, cu aripi uriase, despre care G.G. Marquez spune ca ar fi aparut spontan intr-un cotet de pasari, si se pureca acolo, sub aripa. Apoi cand Ducu, invatatorul fara cap, le-a dat reporterilor aparatul luat de la creatura prinsa in zid, mi-am amintitit de Oul de Cristal luat de un membru al echipajului de pe nava Ares, martienilor ...  Dovada clara a"contactului". Cum sa nu recunosc ca m-am gandit si la "Omul care trece prin zid". ? Caci asa sunt povestirile Dianei, alunecoase ...
*
Dar tot Diana ne aduce la liman, ia sa vedem.
*
Invatatorul pleaca satisfacut dupa acordarea "interviului" "reporterii" nu par la fel de multumiti. Sa-i auzim vorbind, sa intelegem cat ne duce capul :
Acum, ca sunt intre ei, cei doi vorbesc in limba folosita si de creatura din zid. Ei vorbesc despre ghinionul celui prins in zid de a i se fi luat trasorul, fara trasor a avut coordonatele gresite, si pozitia sa nu putea fi calculata. Un asemenea accident este posibil si daca ai coordonatele corecte, ecuatiile au prea multe variabile, aceasta meserie a lor comporta riscuri.
*
Temponautul in varsta ii spune tanarului ca prima sa misiune s-a inchiat,  si ca poate sa se intoarca, sa-i dea directorului inregistrarea misiunii, si sa se fereasa sa-i relateze Selmei, probabil sotia celui prins in zid, circumstantele accidentului, caci este mai bine sa-i spuna altcineva.
*
" - Cand va intoarceti?" il intreaba tanarul, pe temponaului in vasta.
  - "Peste doua-trei zile, duc un obiect in 1945"
  - "Am auzit ca obiectele cresc procentajul de risc", spune tanarul.
  - "Povesti, baiete. ceea ce ai vazut aici, se intampla rar. 
 Drum bun, tinere, INTRAREA MEA ESTE AICI"
 *
Ma intreb ce se intampla daca invatatorul nu lua aparatul temponautului ?
 Diana, ce zici, il salvau colegii ?
*
  Eu cred ca DA,  il salvau. Spune DA, Diana, sa inteleg ca nu gresesc.

*
DIANA ALZNER - " IN BECI" - link : AICI

sâmbătă, 25 mai 2013

"TALENT" - Diana Alzner




Am revenit la Linia Hanului, la o casa dintre dealuri, nu pentru a-i deslusi misterele, ci pentru a ma impartasi din ele.  "Mistere la Linia Hanului" pare un titlu comercial, este insa atractiv si totodata potrivit pentru seria de intamplari neobinuite, "developate" de scriitoarea Diana Alzner, care patrunde cu privirea dincolo de aparente, si ajunge, prin demersul sau artistic, dincolo de geamanduri, unde siguranta personala tine doar de propriile puteri si de noroc.
*
Personajul  care deschide poarta catre mister este o tanara profesoara mutata la tara impreuna cu tatal sau, la casa batraneasca de pe tarina bunicilor. Dupa moarta tatalui, ea ramane singura in casa dintre dealuri, simtind ades privirile indiscrete ale celor care nutresc ganduri nascute din dorinte, ceea ce o determina sa evite mersul pe jos, cale de doi kilometri pana la scoala. Mersul cu masina ii da senzatia de siguranta care ii aduce linistea, caci intuieste ce se poate naste in adancul fiintei sale daca s-ar simti amenintata.
*
Stie ca nu va rezista singura, este un loc pustiu in care o faptura izolata nu-si poate pastra vreme indelungata echilibrul,  dar se stie un om puternic, si asta o umple de mandrie. Mai este insa  loc si de ingrijorare si de teama,  caci prevazuse deja, in sufletul ei, ca dupa micile nelinisti, va urma si noaptea fatidica, a tuturor dezvaluirilor, si pentru ca o varianta cu apel pentru sprijin i-ar fi murdarit mainile, a inteles ca trebuie sa se lase in voia fortei care asteapta, in adancuri, sa-i sara-n ajutor ...
*

O privim pe tanara profesoara conducand spre casa FORDUL  ce-i sporeste senzatia de siguranta. Coteste, trecand de casa acopertita cu tigle albastre, catre drepta, si o ia pe drumeagul de pe tarina proprie, ce opreste in curtea casei sale. Dar iata ca vede un lant care-i bareaza drumul, si lantul este legat de piciorul unui cal, iar la claxon, apare un satean obraznic, care nu numai ca nu se scuza, dar o ameninta cumplit :
 "cu doi pumni de pamant se astupa orice gura".
*
Seara, clopotarul bisericii trece pe uliti sunand din goarna, este un sunet grotesc, prin care satul este anuntat ca unul dintre ei a trecut in cele vesnice. Profesoara afla din vorbele purtate intre sateni, ca mortul este Finu Gheorghe, cel care a amenintat-o cu moartea. Iar a doua zi, cand da sa treaca cu masina pe drumeag, gaseste calea barata de cadavrul calului lui Gheorghe. Incepe sa inteleaga ce i se intampla, numai cand, pornita pe jos, datorita drumeagului blocat, este atacata de un caine, care insa, in loc sa muste o halca din pulpa ei, cade  zvarcolindu-se la pamant ...
*
Acum, despre noaptea fatidica: ceea ce remarc, este talentul cu care reda Diana Alzner atmosfera vorace din noaptea de groaza. Sunt prins in atmosfera de suspans, care ma atrage in vartejul evenimentelor, de parca eu insumi as fi victima atacului:
 aud pasi in curte, sting luminile in casa, nu am semnal la telemobil, dar nici nu l-as folosi, caci  ar fi o varianta care mi-ar murdari mainile, stau in usa dormitorului, inima imi bate sa-mi sparga pieptul, respiratia devine suieratoare, mi se pare ca scartaie broasca de la intrare, mi se zbat pleoapele, incepe sa ma doara capul, ma rog ca intrusul sa nu patrunda in casa, tremur, timpul pare ca s-a oprit in loc, sunt cuprins de transpiratii reci, strang in mana coada toporistii pe care am luat-o sa ma apar, ma sprijin de perete,  ascult, aud cantatul  in noapte al greierilor si un tipat de pasare de prada, in timp, intunericul noptii paleste, aerul din incapere devine cenusiu, afara, se porneste corul  de pasari de padure, s-a luminat de ziua, poate ca nu a fost nimeni, poate  am naluciri, si incep sa innebunesc, izbucnesc in plans, nu mai pot sa traiesc asa ....
*
Cand deschide usa, profesoara  vede cum un corp de barbat, fara suflare, se pravaleste in casa ... Fuge afara, cheama politistul ...  este o dimineata stralucitoare ...
 *
 Asta inseamna sa ai imunitate, cine nu si-ar dori-o?
 Cu talentul, merge mai greu, pentru asta, este nevoie de exercitiu ...
*
Dupa-amiaza, pe banca din gradina,  ea incearca sa-si exercite puterea omorand o musca : nu merge. Sau un porc ratacit pe tarina ei : nici asta nu-i reuseste.  Isi imagineaza ca are nevoie de exercitiu, probabil ca puterea functioneaza altfel ...
*
Un inspector scolar abuziv care incearca sa o nedreptateasca, este scos din joc de o hemoragie nazala - epistaxis se numeste, acest tip de hemoragie, Diana - este eliminat din joc. O educatoare care o reclama pe profesoara, din dorinta de a-i ocupa postul, tipa la un elev, si-si rupe corzile vocale ; nu mai este apta pentru asemenea slujba.
*
"E destul de greu sa fiu inlocuita - spune personajul Dianei - Am talent."
 *


Am citit o povestire de Karinthy Frigyes in CPSF, in copilarie : "Moartea hipnotica" . A fost o bucurie cand a aparut in "Fantastic Club" un intreg volum cu povestiri de acest autor, purtand acelasi titlu. In amintirea povestirii sale, postez aici o  poza cu o alta carte a sa,  tradusa in romana :
 "Calatorie in jurul craniului meu". 
Dau acestui titlu semnificatie de omagiu adus Dianei Alzner, pentru calatoriile sale prin misterele pe care le revarsa asupra noastra din imaginatia ei generoasa. 

Iata alte doua carti, pe care aceasta povestire ma inspira sa vi le prezint :"Aveti capacitati paranormale?" si " Dezvoltarea capacitatilor parapsihologice". Iar la final, vin cu ceva din BRIAN INGLISH , despre vrajitorie, caci Linia Hanului este un loc fermecat, iar scriitoarea Diana Alzner ne-a infatisat, in povestirea "TALENT", o vrajitoare :
"In comunitatile tribale, doua categorii de persoane au predispozitie de a capta MANA, forta metapsihica, care le permite sa "vada" ce se intampla, sa "mute" obiecte prin puterea privirii, sau chiar ca provoace moartea la distanta :  cel care face "farmece" si vrajitorul.  Farmecele se fac prin tehnici magice, precum descantecele, pe care, teoretic, le poate face oricine, sau prin vrajitorie, unde puterea magica rezida in vrajitor, care si-o poate augmenta prin descantece. In era crestina, vrajitoria este considerata  ca act satanic. Odata cu erodarea credintei in demoni vrajitoria a ajuns sa fie luata in derizoriu.

 Eu cred ca profesoara din povestirea Dianei Alzner este o vrajitoare ad-hoc, care nu are legatura cu demonii.
 Sunt unul dintre cei care cred si in magie si in
 Misterele de la Linia Hanului,
 si in farmece, as fi altfel intr-o stare de vraja?

*
DIANA ALZNER - "TALENT" - link : AICI

joi, 23 mai 2013

"Pe scoarta solidificata" - Juan Jose Saer


Almanahul "ROMANIA LITERARA" - 1989, intitulat "Aventura cunoasterii", 
ne-a oferit deja, prin lectura  povestirii  
" Omnibuzul celest"
 de Forster, nu numai o bucurie  pentru toata casa, dar o si o amintire de neuitat din epoca de aur a blogurilor noastre. Alegerea povestirii "Pe scoarta solidificata" de Juan Jose Saer,  pentru lectura zilei, imi declanseaza a cascada de ganduri,
 sa spun ca ar fi "brainstorming " ? 
Totul este cuminte, doi tineri bacalaureati vor sa trimita un mesaj - mesaj, nicidecum o informatie - posteritatii. 
Un asemenea mesaj ar dezvalui ca in timpul nostru au existat oameni dispusi sa scrie mesaje, important nu este continutul, ci gestul in sine. Asadar, doi tineri au introdus in pamant, sub scoarta ce se va solidifica,
 O CAPSULA A TIMPULUI, 
care va marturisi viitorimii despre existenta lor. 
TOMATIS, care isi doreste sa devina scriitor, este cel care s-a gandit sa trimita acest mesaj, el este si cel care l-a scris, Barco doar il ajuta sa ingroape sticla cu mesajul sub pamant. 
*
Deocamdata Barco isi ajuta prietenul sa agate pe perete, in camera sa, o reproducere dupa un tablou de Van Gogh ,
Este " Lan de grau cu corbi".

 In acest moment,  tabloul imi apare ca un anteroefect al unei cauze din timpul fara de timp catre care este trimis mesajul , corbii acestia imi dau un sentiment de-ngrijorare si de teama.
*
 Vin la text :
 " Tomatis se gandi la sticla ingropata, ca si cum el ar fi fost ingropat si se intreba care va fi destinul mesajului. S-ar putea ca cei care-l vor gasi sa vorbeasca o alta limba,  sau aceeasi limba dar cu alt sens pentru cuvantul mesaj, ba mai rau, sa nu gaseasca nimeni mesajul deoarece rasa oamenilor sa se fi stins, si sticla sa ramana nestiuta in spatiul intunecat al gropii " 


Apoi, Tomatis  si-a intors gandul catre sine  si prietenul sau, Barco : 
Chiar daca oamenii vor descoperi si vor intelege mesajul, ei doi nu vor mai fi pe lume,  "asa cum nu vor mai fi nici tarmurile apei care stralucea, leganarile incete ale barcii la fiecare vaslitura, barul luminat de pe tarm, incadrat in intunecime, nici mirosul ploii proaspete ce intra in rafale prin fereastra, chiar in noaptea aceea".
*
 Diana, ai har cand iti pui ochii pe o povestire  pentru noi ...

miercuri, 22 mai 2013

Clipa cea vesnica



Am scos, din rafturi o carte de povestiri citita in ultima mea vacanta mare din viata de licean, este un volum de Edward Morgan Forster, intitulat "Clipa cea vesnica", din care recomand anume povestirea "OMNIBUZ CELEST", cine o va citi, imi va multumi pentru recomandare, acum o citesc a treia oara, dupa lectura din 1972, si lectura binecuvantata din 2010 .

marți, 21 mai 2013

Diana Alzner - "Ziua in care a disparut Mircea"



Sub cetatea de la Alba se intind tuneluri stravechi, unii cred ca sunt ramase de la daci sau romani, altii zic sa au fost sapate de calugarii franciscani, dar  sunt  si voci care le considera artifacte extraterestre. Tunelurile se intrepatrund cu beciurile catedralelor,  ca si cu cele ale unor locuinte si se zice ca s-ar intinde pana la crama cetatii, la Padurea Mamut, la Fantana Hotilor si hat, pana sub Tausor, lacul fara fund al urbei. Cert este ca o parte din intrari se afla langa terenul sportiv improvizat, unde tinerii orasului disputa partide de fotbal cu cei de la liceul militar. Aici s-a refugiat Mircea Jula, intr-o duminica, din calea insistentei bunicii sale de a-l hrani ca pe un prunc, cu cafea cu lapte, la ora cinci fix, cum facea de ani de zile in ciuda protestelor nepotului.
*
Tunelurile par sa aiba o viata proprie, misterioasa : aerul caldut ce iese din adanc, prin gurile lor, pare "respiratia unui animal adormit", si in anumite zone ale subteranului, se aud voci sau chiar vuiet de valuri, ce pot avea si explicatii prozaice : ecouri ale unor glasuri din incapari de suprafata, sau zgomotele apei ce se scurge prin magistrala canalizarii ... 
 Dar daca tunelurile duc spre lacul fara fund ?
*
Ceea ce m-a fermecat la prima lectura, au fost scenele din viata de familie . 
Stiam deja cine sunt Mihai si Daniel, iar eu si Petre eram asemenea lor : eu, mezinul, il serveam ca "scutier" pe fratele mai mare, in schimbul protectiei cuvenite din partea lui. Asa era si Daniel pentru Mihai.
 Iar bunicul, bunica, tatal si mama lui Mihai, aveau in vedere mai ales nevoile sale,  caci fiind indragostit de Zoe, frumusetea liceului,  era firesc sa-l sprijine cu bani, pentru cofetarie, cum la fel de firesc era ca Mihai sa-si ajute bunicul la udatul gradinii ...
*
In familia Jula, lucrurile stau insa diferit. Bunica hiperposesiva, isi terorizeaza nepotul, cu ideea fixa de a-l indopa cu cafea cu lapte pentru intarirea oaselor, zilnic la ora cinci. O picatura doar, umple paharul, tocmai inaintea inceperii meciului intre tinerii de la liceul orasului si "militauri". Mircea se refugiaza in catacombe, meciul se joaca fara el, rezerva sa are norocul sa inscrie si nimeni nu-l mai cauta pe Mircea pentru a-l aduce in joc.
*
Inainte de partida, la aparitia iubitei sale, Zoe, Mihai are o traire memorabila  : "Mi s-a uscat gatul,  mi s-a parut ca ne miscam plutind ca prin apa, turnul palatului Gizela unduia,  iar cadranul ceasului din varf se lichefiase scurgandu-se pe zid,  ca intr-o poza pe care o vazusem intr-un almanah"
*
Ceea ce cred ca a vazut Mihai in almanah, este tabloul "Nasterea dorintelor lichide" de Dali, pe care l-am vazut si eu intr-un almanah al vremii. Redau pentru acest comentariu un ceas, tot din DALI, un ceas care curge, pentru a initia un dialog intre aceasta imagine surprinsa de Diana, si pictura maestrului.


*
Suntem la momentul rupturii de continuitate , caracteristica scrierilor Dianei : Mircea , disparut in subterean, nu mai apare la suprafata, familia il cauta, autoritatile ajung la concluzia ca acesta ar fi "fugit" in strainatate, iar disparitia sa genereaza colapsul in familia sa : bunica moare dupa sase luni, mama divorteaza de tata dupa alti doi ani, iar peste sapte-opt ani, Mircea este gasit stand pe o lada putreda dintr-o incapere din adanc, scoasa la iveala de niste sapaturi in vederea construirii unei arteziene . Dupa el, absenta a fost de o zi si o noapte, si in timp ce prietenul sau Mihai, care o pierduse pe Zoe dupa intrarea la facultate si se casatorise cu  Liliana, care-i facuse un fecior, obligandu-l sa abandoneze facultatea, ajunsese sa vada un fel de tihna in acest fel de viata,  si Mircea se simte stanjenit fata de fostul prieten : caci are si in prezent, la fantastica revedere, doar varsta de 16 ani !
*
"Undeva, in adanc, era CEVA care il pastrase pe Mircea tanar, era ceva misterios si de neatins, ca timpul, ce nu mai mai poate intoarce"
*

Trebuie sa revin la Mircea Eliade, nu este din complezenta pentru Diana, dar imi vine in minte personajul GAVRILESCU din  nuvela "LA TIGANCI".
Ratacirea lui Gavrilescu prin bordeiul tigancilor, este o calatorie intr-o realitate secunda, cu conotatii funerare, iar reintoarcerea se face intr-o alta realitate decat cea din care a pornit 
" - Desi suntem vecini nu cred ca am avut placerea sa va cunosc. Numele meu este Gavrilescu si locuiesc aici cu sotia mea, Elsa.
- Atunci ati gresit adresa. Aici locuieste domnul Stanescu. Si nu e acasa, e plecat la bai.
- Imi pare rau ca trebuie sa va contrazic, dar cred ca faceti o confuzie. Aici la numarul 101 , locuim noi, Elsa si cu mine. Locuim aici de patru ani. Si, inainte de toate, nu stiu unde este Elsa, ce s-a intamplat cu ea ..."
*
DIANA ALZNER - "Ziua in care a disprut Mircea"

link  : AICI 
   





Vasvari Iulia - Despre "ZOMBII Cartea mortilor vii"



Lumea a devenit un loc miraculos dupa ce am inceput sa citesc romanele lui Haruki Murakami, Paul Auster, Amin Maalouf, Amos Oz, Javier Marias, Gabriel Garcia Marquez, care m-au facut sa realizez ca realismul magic ne inconjoara, nu numai in carti, dar si in viata reala.
Mi-au placut si imi plac si romanele istorice, dar nimic nu se compara cu bucuria de a citi romane sau povesti SF sau din genul realismului magic, care cu fiecare pagina citita imi deschis cate o fereastra in minte.
Tata mi-a daruit volumul de povestiri: Zombii: cartea morţilor vii, din colectia Antologiile Millenium, pe care am inceput sa o citesc cum am ajuns inapoi la Cluj. Acest volum contine texte scrise de autori romani (experimentati sau debutanti) carora li s-a cerut sa isi conceapa textul in genul horror, subgenul zombi.
Este o incredibila bucurie pentru mine ca am putut citi aceasta colectie de povestiri, nu am putut lasa cartea din mana, am uitat si de foame si de sete si de noapte, pierduta intr-o lume plina de mister.
Si mai mare a fost bucuria pentru ca autorii sunt romani, a renascut speranta in mine ca nu toti romanii sunt lipsiti de cultura si de imaginatie.
Si pentru ca tot e vorba de realism magic vreau sa amintesc o coincidenta care ma duce cu gandul la sincronicitate - inlantuirea a-cauzala a doua sau mai multe fenomene psiho-fizice .
Subiectul unora dintre povestiri se desfasoara la Bucuresti, m-am delectat cu mare placere cu povestirea in care rinoceri si crocodili vaneaza copii in Gara de nord, dar si cu altele si azi am aflat ca maine dimineata voi merge si eu la Bucuresti.
Sunt curioasa daca voi vedea vreun Straveziu si nu ma vor mai surprinde nici haitele de crocodilii.
Va recomand aceasta carte! Eu am lasat-o cu greu din mana. dupa ultima pagina.

luni, 20 mai 2013

Romane de Dan Simmons




1) ILION

2) OLIMP
3) HYPERIN
4) CADEREA  LUI HYPERION
5) DROOD
*
DICKENS - "MISTERUL LUI EDWIN DROOD"

sâmbătă, 18 mai 2013

Trovantul - Diana Alzner



In 1977 o echipa de geologi din Bucuresti a studiat trovantii de la Costesti, aflati sub munte, la Pietreni, in Cimitirul Trovantilor, dar in scurt timp, cercetarea a fost oprita prin ordin "de sus", si cercetatorii au plecat. O fetita care le-a servit de calauza prin Pestera Liliecilor, s-a imbolnavit la scurt timp dupa eveniment, si boala a scos-o din randul oamenilor. Ulterior s-a aflat ca, la circa un an dupa cercetarea de la Costesti, profesorul Gavat, conducatorul echipei de geologi, si-a luat viata. Vedem asadar, de ce nu a mai cerut sa-i fie trimis un cufar uitat la gazda din Costesti.
*
Dupa trei decenii, descinde un jurnalist din Capitala in aceeasi localitate, in vederea unei anchete despre un copil de unsprezece ani, alungat de familia sa, care doarme sub cerul liber si prin padure, fara ajutor. De fapt, ancheta sa se va inalta pana la cer, de unde, candva a cazut o piatra care a provocat reverberatii in materia vie terestra,  si pana in adancul pamanului, la o zeitate pagana insetata de sange omenesc. 
*
Dorin, jurnalistul de anchete care este martorul intamplarilor de la Costesti, a fost parasit recent de sotie, care dupa cinci ani de casnicie aparent fericita, i-a spus, pur si simplu, ca il lasa, pentru ca a avut parte de fericirea de a-si intalni sufletul pereche. Ajuns la Costesti, si intervievand-o pe tanara invatatoare Ioana Teodor, el constata o stranie asemanare cu fosta sa sotie, si o indrageste.
*
Nou venitul strabate pe jos, drumul de la sosea la Costesti, si pe malul paraului, intalneste un tanar pletos, dezbracat pana la brau, cu comportament de neinteles, care-i sugereaza ca ar fi bolnav mintal, ceea ce ii inspira gandul ca un nebun este un PORTAL  spre o alta ordine a lumii. In sat, isi gaseste o gazda, si dupa odihna, incepe investigarea cazului copilului alungat din casa de familie. Astfel, afla ca Fanel, baiatul de unsprezece ani, pare a fi factorul care declanseaza fenomene POLTERGEIST, precum ploile de pietre care sparg acoperisuri si geamuri, si deplasari  inexplicabile de obiecte. 
*
Dupa prima noapte dormita la Costesti, jurnalistul s-a trezit transpirat, angoasat si cu o senzatie de sufocare . Deschizand ochii, s-a vazut inchis intr-un ou de cremene, in pozitie de foetus, constient, avand senzatia ca este claustrat acolo pe vecie, nemuritor, destinat sa se mistuie la nesfarsit. Apoi, a recazut brusc si usurat in realitate, de parca oul de cremene nici n-ar fi existat. Dar se incheiase numai prima runda.
*
In sat oamenii sunt reticenti, toti par sa acopere o taina, chiar si tanara invatatoare Ioana Teodor, intervievata de jurnalist la scoala. Dar afla de la gazde ca reticenta ei se datoreaza faptului  ca fusese iubita tanarului George, fost student la geologie, care a incercat sa distruga, prin detonare, trovantul mare din pestera, si  la scurt timp dupa esec, si-a pierdut mintile.
*
 Cercetand prin padure, Dorin vede un trovant aflat la distanta de locul obisnuit al bolovanilor de langa pariu, si mai tarziu, va afla de la sateni ca Trovantul este Lenuta lui Chindeac, fosta calauza a geologilor, care se trasformase in bolovan la scurta vreme dupa intrarea in pestera, iar acum se intoarce acasa.
*
 Invatatoarea si reporterul se intalnesc in padure, Dorin ii povesteste despre divortul sau si despre asemanarea Ioanei cu  fosta sotie, si intre tineri se statorniceste increderea, iar fata ii relateaza despre taina trovantilor, care nu sunt decat oameni atinsi de o molima provocata de marele trovant din adanc, care ii metamorfozeaza in bolovani cu o viata tainica si nesfarsita, avand in adancul pietrei inimi ce bat o vesnicie. Se intelege, astfel, de ce apar trovantii prin gradini : ei se intorc la casele lor, iar ce ce nu mai au case sau spita de neam, se aduna la Pietreni, sub munte.
*
 De asta s-a sinucis si geologul Gavat : era constient ca fusese atins de molima si a preferat moartea, ca om, decat vesnicia, ca trovant. 
*
 Marturisirile Ioanei, provoaca o ploaie de pietre, care se abate asupra lor, si tinerii scapa fugind pe malul paraului, unde fenomenul inceteaza.
*
Trovantii, de la mic la mare, sunt pietre negre, cu eminente cenusii, ca niste negi pe suprafata. Ei cresc pe ploaie si se deplaseaza noaptea. Muzeul Trovantilor este de fapt SATUL OAMENILOR DE PIATRA.
*
Ioana are si un martor infailibil pentru a-l convinge pe Dorin de adevarul despre trovanti : este mos Costea, aflat in Pestera Liliecilor, ultimul  dintre  cei furati care, inca are in el trasaturi omenesti. Ajunsi in pestera, ei vad o faptura, jumate-om, jumate-stanca, acoperit de un strat verzuri de muschi crescuti in pielea-i de cremene, care de aproape, pare sa fie un sistem circulator extern. Din umar ii iese un bolovan care-l inclina in fata, picioarele in sunt sudate in piatra, iar unicul ochi ramas omenesc, sticleste de rautate, cand raspunzand reprosului Ioanei, pentru contaminarea lui  George , ii spune : "poate mai vorbeste si dracul din mine, ma fato, nu pui la socoteala". 
*
Mos Costea le spune ca, in vechime, a cazut o piatra in cer, dupa care, pe malurile paraului din Costesti, au inceput sa apara trovantii. Marele trovant din adanc sufla in narile oamenilor un praf care in contamineaza si ii trasforma in trovanti.
*
Ioana ii povesteste care sunt simptomele contaminarii : durerea de cap, foamea de minerale, manifestata prin ingurgitarea de pamant, eruptia de negi pe membre, ciudatenii comportamentale, violenta, delir mistic.
*
Oamenii au inteles mai demult ca molima metamorfozelor trebuie oprita, si au inchis cele doua intrari in Pestera Liliecilor, dinspre rasarit, cu doua biserici zidite in stanca : la Ovidenia si Sfintii Arhangheli. Dar a fost in zadar. Si George a ratat distrugerea marelui trovant din adanc, platind cu nebunia si cu viata.
*
 Dorin a decis sa puna capat molimei detonand intrarea in pestera. Ajutat de un artificier, a reusit sa astupe intrarea, dar George apucase sa intre.
*
Gazda i-a spus lui Dorin despre cufarul uitat de profesorul Gavat la gaza sa din Costesti, cufar aflat acum in ingrijirea ei. Acolo, Dorin a descoperit in carnetelul geologului ipoteze despre formarea trovantilor din Costesti : " In trovanti, solutia de carbonati a fost inlocuita cu o solutie organica de siliciu, avand ca punct de plecare o roca necunoscuta, Oare nu este PIATRA CAZUTA DIN CER?
*
Un profesor de istorie din Horezu, a descoperit la Pietreni, la Muzeul Trovantilor, o necropola si a lansat ipoteza ca este un sit  in care s-au practicat ritualuri  pagane cu sacrificii umane pentru un Moloh insetat de sange. Aici putem gasi sursa rautatii din ochii celor contaminati de trovanti, caci IPOTEZA EXTRATERESTRA si cea SUPRANATURALA se imbratiseaza in povestirea Dianei Alzner.
*
Inainte de a se intoarece in Bucuresti, jurnalistul a vazut cum se apropie de sfarsit metamorfoza copilului Fanel, in trovant si sclipirea de rautate de ochii lui. A vazut si un trovant mititel aparut in curtea gazdei sale, Onela, care i-a spus ca-i fiul ei, Petrica, luat de trovanti  la cinci anisori, care s-a intors acum acasa.
*
Sosit in Capitala, unde urma sa o aduca in vederea casatoriei pe tanara invatatoare, Dorin constata ca este cuprins subit de pofta de a manca pamantul din ghiveciul sau cu flori : gusta si simte ca pamantul este delicios.

*
DIANA ALZNER - TROVANTUL - link : AICI


 Cu ce carte ilustrez povestirea "TROVANTUL" ? 
Cu METAMORFOZA, de Kafka, mai incape vorba !
Numai ca nu am putere, la incheierea  postarii, sa spun ce a constatat despre trupul sau, GREGOR SAMSA ,
 cand s-a trezit intr-o dimineata in patul sau :
fotocopiez fragmentul din nuvela.




joi, 16 mai 2013

"USA" - Diana Alzner




Nu stiu unde am citit despre un spatiu rupt de lume si pierdut in izolare si uitare, poate chiar in povestirile Dianei Alzner, poate nicaieri, si este doar un ecou la ceva , in mod cert scris de Diana, catre finalul povestirii "USA" :
  " Sunt locuri in lume unde timpul pare incremenit. Unul dintre ele este si Linia Hanului".
*
 Incep  sa dau glas cascadei de ganduri care ma asalteza acum, dupa a doua citire, pe parcursul a trei ani, a acestei povesti tulburatoare despre o iubire imposibila, pornind de la aceasta imagine a timpului incremenit la Linia Hanului.
.*
Rada,  copila din neamul rudarilor de pe malul Topologului, si tanarul  Florea, se plac, se iubesc in crangul de pe malul apei, unde se zice ca au fost vazute ielele jucand, si Rada,  temandu-se ca satul s-ar putea impotrivi iubirii dintre un roman si o rudareasa, ii povesteste lui Florea despre existenta unei USI, intre doua salcii, pe care i-a dezvaluit-o 'fermecatoarea" Licuricioaia, prin care ei  ar putea trece in alta lume, sa poata ramane uniti pe vecie.  Florea o asigura ca nu o paraseste nici daca se scoala iadul impotriva lor, caci nu poate lasa o asemenea iubire cum nu a fost talcuita nici in Cantarea Cantarilor ... 
Iata ca Rada purcede grea , dar Florea nu poate sa-si induplece parintii sa ia o rudareasa, si la vremea facerii pruncului , parintii il casatoresc cu alta, iar Rada, care nu l-a dat in vileag pe tatal pruncului, este alugata de ai sai si traieste cu copila sa, Florica, intr-o coliba, din mila lumii, pana intr-o zi in care dispare prin poarta dintre lumi, despre care avea stiinta, fara a cunoaste  precis  locul cu pricina. Jandarmul, crezand ca rudareasa a lasat copila de izbeliste, pentru a se capatui ca servitoare in Capitala, nu face nici o cercetare, iar rudarii, iau copila sa o creasca, de teama sa nu si-o prinda ca ucenica, "fermecatoarea" Licuricioaia, care incercase, mai demult, sa ia sufletul Radei, pentru necuratul, pentru a-i readuce, in schimb, un ied, ratacit prin poarta, in lumea de dincolo.
*
Nea Florea a fost batut de Dumnezeu pentru fapta sa : nevasta nu i-a putut darui fii care sa ramana in viata, cum i s-a intamplat in vremuri biblice, lui David, si nici psalmi nu a fost in stare sa-i cante Domnului, pentru a primi iertare, asemenea regelui David. Iar dupa doi ani, a ramas vaduv, si intreaga lui viata a stat din munca grea, pana la anii pensiei, la sonde si din singuratate. In anii de solitudine, i-a fost dat si lui sa afle locul portii dintre lumi.
*
A venit si vremea de maritis pentru Florica, pe care a luat-o tot un satean, nu un rudar al ei, si a avut cu Gheorghe prunc, pe Romica, dar  Gheorghe fiind om rau, care o batea, Florica si-a luat lumea-n cap, lasandu-l cu tot cu copil, sa-l cresca de unul singur. Nu a scapat nici Gheorghe de judecata Domnului, aflandu-si sfasitul inecat in Topolog. 
*
Este momentul in care nea Florea si-a desferecat gura,  spunand :
 "Adevar graieste la Ecleziast ca toate cele ascunse se vor descoperi"
  Si pentru a-i convinge pe asistentul social si pe politist ca este bunicul lui Romica, si de aceea l-a luat sa-l creasca dupa ce-a ramas singur, si-a dat la iveala taina si greseala tineretii.
*
Povestea de dragoste a Dianei ma face sa vad cu ochii mintii cum trece timpul prin oameni : 
Suntem intr-o comuna plina de praf si caini de pripas din inima Olteniei, ne aflam tocmai in centrul comunei. Aici, pe la patru dupa-masa, umbra brazilor din centru cade pe caminul cultural si pe biblioteca, apoi la cinci, catre cealalta fata a comunei, spre scoala, dispensar si carciuma. Cu un deceniu in urma, toate erau in functie. Acum, biblioteca si caminul cultural, nu.
*
 Aici, stand la o masa si band bere, le-a deslusit mos Florea lui Sorin, asistentul social, si lui Jean, politistul, taina iubirii din tinerete ... A povestit, amintind numele Ecleziastului, psalmii regelui David si Cantarea Cantarilor, a vorbit despre sufletele pereche ce, eliberate din mana lui Dumnezeu pe neumblate carari ale lumii, ararerori se intalnesc ... Le-a spus despre poarta dintre lumi, pe care a gasit-o  el insusi, si despre intentia de a trece dincolo, pentru a o regasi pe cea iubita.
*
Au trecut un deceniu : Jean, politistul este acum pensionar, sta singur la masa aceea, iar umbra brazilor se roteste dupa soare, ca intodeauna. Pe strada trece Romi, cu un cufar in mana, se intoarce acasa dupa terminarea stagiului militar. Batranul politai il opreste, ii spune povestea Radei si a lui Florea si ii da cheile de la casa. Apoi, ii povesteste cum a fost gasit toiagul lui nea Florea langa doua salcii batrane, pe malul Topologului ...
 Si adauga  :
 "TAINELE TREBUIE PRIMITE FARA SA LE DESLUSESTI"
*
Cati dintre muritori pot spune ca s-a facut pentru ei  o minune, cati  sunt in stare sa o primeasca , si sa nu sovaie in clipa in care se deschide poarta intre lumi ? 
Ce face acela care, sovaind odata, primeste o a doua sansa : trece dincolo, precum nea Florea, ori se  poticneste?
*
Ce  spunea Florea despre barbatul si femeia care se cauta pe cararile vietii ? 
 Ca sunt cuprinsi de un dor fara de satiu, si traiesc intr-o stare de asteptare fara de alean ...
 Ca putini afla mila din partea sortii, intalnindu-se in lume... 
"Si atunci, stau cu uimire, fata in fata si-si recunosc chipul in fantana din adancul celuilalt. Dragostea lor este unica in viata, adevarata dragoste"
*
As fi murit de fericire sa fi scris eu acest basm de iubire, Diana, bine ca l-ai scris tu, altfel as fi comis pacatul invidiei impotriva autorului. Ma bucur pentru tine.
*
   
Aceasta poveste incarcata de o trista vraja ma lasa fara replica. Nu gasesc carte potrivita, nu gasesc citat care sa intregeasca povestea. Dar fiind ardelean capos, pun acilea, hodoronc-tronc, doua carti , la voia hazardului ; " Basmul calatoriilor in timp" - sa ne amintim de "Tinerete fara batranete ..." -  si "Relatari despre lumea de dincolo" de Sven Loerzer si Monika Berger,  carte care nu are nimic in comun cu lumea in care-si traiesc dragostea Rada si  Florea, liberi de constrangerile lumii ...

*
DIANA ALZNER  - "USA" - link : AICI