sâmbătă, 27 aprilie 2013

Cineva m-a privit prin fereastra

Privim spre o casa  din apropierea unui riu a carui vale este" inundata de lumina aurie", atunci cand soarele rasare. Eu am vazut fotografii in care albia riului aceluia este invaluita in ceata, si am privit cu interes si pozele de pe blogul scriitoarei, in care, casa misterului este una placuta, frumoasa, pasnica, inconjurata de meri, flori, pisici-duium si caini. Cand am auzit insa mieunatul de alarma al lui Missi, din bezna devenita translucida, de dincolo de fereastra din baie, care "clipea ca un ochi al iadului", m-am infiorat. Asadar Missouri, cea fagaduita candva lui Sirtaki, a fost totusi salvata din acel "spatiu dinafara existentei".
*
Doi soti si viata obisnuita.  O casa construita din "suferinta si rabdare" cum zice Arghezi, o casa ce-a primit, pentru a  fi inaltata de o femeie singura, si "sange si sudoare". Barbatul viseaza ca va castiga destui bani "incat va trasforma complet amarata aia de casa si va schimba masina harbuita si  o sa-i cumpere haine si bijuterii si ... mobila", iata, omul are in vedere numai realizari.
*
Toate sunt deocamdata la locurile lor, cu o marunta exceptie : fereastra de la baie se desprinde din perete, in urma unui viciu din constructie, si zace asa, nereparata, provocand replici intre soti, ea dornica de ordine, el incapabil sa o restabileasca. Apoi, modificari infime generate de anomalie se aglutineaza si se produce o ruptura de continuitate, o falie prin care irationalul isi face loc in viata lor.
*
Fereastra este reparata de Nelu, prieten de copilarie al femeii. Ea este afectuoasa cu tovarasul din copilarie, iar el, gelos,  subliniaza faptul ca nu a fost coleg de facultate cu mesterul plin de bani ...
 Printre discutii domestice despre reincarnare si migratia sufletelor, iata un schimb de replici din casa, legate de mester :
" -  Am copilarit impreuna, la ce te gandesti?
   - Imi inchipui ca atunci incep marile pasiuni. "
*
Apoi, se intampla niste ciudatenii : mesterul Nelu moare subit , sotii, mergand cu masina spre oras, evita in ultima secunda o coliziune cu un TIR, iar fereastra cu pricina se trasforma intempestiv, intr-un portal de trecere spre o alta lume, care incepe sa-si scurga materia intunecata spre interiorul casei, captureaza pisica, si se manifesta ca "o oaza de haos cascat in geamul de la baia lor".
*
Femeii ii venise gandul ca ar fi necesar sa apeleze la un preot. Ea nu vrea sa capituleze fara lupta, doar stie cata suferinta a indurat pentru construirea casei. El inclina spre salvarea  prin fuga si o acuza ca isi doreste lupta din nevoia de senzatii tari, care sa o faca sa simta ca traieste. Inca din dimineata aparitiei artifactului, femeia simtise ca viata i s-a schimbat iremediabil .
*
Cum de s-a deschis fereastra spre haos, care le-a inghitit pisica ?
Cum de a ajuns toporul in baie, si apoi in mana barbatului ?  Toporul cu care spargea lemne pentru cazanul de la baie, din care-i iesea sotia inmiresmata si ispititoare, incat nimic nu putea sa-l incurce in implinirea dorintei ..
*
"Ce are de gand cu toporul ?" se intreaba femeia, vazand schimbarea la fata a sotului, in plina eruptie a absurdului in viata lor ...
*
Eu as fi ales pentru povestire titlul "O viata obisnuita". Daca nu isi intitula Karel Capek astfel, unul dintre romanele sale.  Ma gandesc la sensibilitatea femeii . Ea spune ades : "m-am speriat groaznic". Apoi, inainte de intunecarea ferestrei, are sentimentul angoasant ca cineva a privit-o pe fereastra. Ce sa faca barbatul in asemenea imprejurari ? Asta depinde de talentul fiecaruia, si acolo unde este iubire, nu se mai ajunge intrebari precum : "Andu, ce e cu noi de nu ne mai intelegem ? ", si nici chiar cea mai tenebroasa materie neagra nu-ti absoarbe pisicile in inexistenta, nici nu-ti "aseaza" toporul in mana ...
*
Este o viata obisniuta, in care, intrebarea  "ce e cu noi de nu ne mai intelegem", pusa din vreme, poate mentine pe linia de plutire chiar si Corabia Nebunilor, cu atat mai mult pacea dintre doi oameni.
*
In ilustratie, o pictura de Renee Magritte. Cerul, luminat de ziua. Casa scufundata in intuneric. Lumina de la ferastra casei are un dialog misterios cu felinarul stradal aprins. Amin
*
"Fereastra din spate" - Diana Alzner - link : AICI



4 comentarii:

  1. Sandu, dar sunt coplesita, postarea ta este cu mult mai buna decat textul meu. Capacitatea de analiza de care dai dovada este o risipa daca e sa ne gandim ca ai exercitat-o la o povestioara ca a mea.
    Iti multumesc, sunt uimita de ceea ce ai scris.

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos scris, dar cititul textului roşu (fosforescent când luminozitatea ecranului e maximă, fiindcă altminteri e prea întunecat) pe fundal negru e foarte obositor, cel puţin pentru mine - am fost gata-gata să abandonez lectura, din acest simplu motiv :(

    RăspundețiȘtergere
  3. Voi renunta la rosu de drag de dumneavoastra, floare de loldial, pentru onoarea pe care ne-ati facut-o Dianei Alzner, si mie, cititd incercarea mea despre povestire dumneaei ...

    RăspundețiȘtergere