miercuri, 27 ianuarie 2010

Jules Verne sau gustul copilariei fericite






In cateva raduri, pe parcursul vietii, mi-am revizuit arhiva si continutul bibliotecii, renuntand la documente, lucruri si carti, pentru a face loc altora, noi.
Viziunea mea asupra existentei, mi-a atras atentia de timpuriu asupra importantei zilelor, incat chiar si azi, consider fiecare zi, ca pe o viata in sine, sau cel putin ca pe un roman.
Pentru a cinsti toate zilele vietii mele, mi-am facut ritualul de a le marca in arhiva personala cu cate un semn : un ziar, un bilet de tren, in zilele in care am calatorit, o masea, daca mi-am extras-o, o carte cumparata.
Obiectele-amintiri au devenit atat de numeroase, in timp, incat viata mea parea mai mult amintire si trecut, decat prezent si viitor.
Am trecut, atunci, la depopularea periodica a arhivelor, de obiectele-martor, desi continui sa cred ca locuinta mea este o nava astrala - doar vad noapte de noapte astrele perindandu-se pe la geamul meu - si o nava ce calatoreste in timp, incat fiecare marturie a trecutului are importanta covarsitoare.

Chiar daca vei elimina, in timp, obiectul, marturia lui va persista sub forma amintirii.
Am obiecte-martor din zilele de nastere ale copiilor mei, din zilele mortii parintilor si a unor oameni dragi, amintiri-obiect ale unor zile vesele sau triste.
*

Odata ce m-am crezut baiet mare, am lepadat din cartile copilariei.
Asa am facut si cu Jules Verne, pentru ca de curand sa-l indragesc din nou, si sa-mi refac colectia.
Nu voi cita decat un singur titlu :
"DOI ANI DE VACANTA".
Toata viata am tanjit dupa doi ani de vacanta dar am aflat ca as
a ceva nu exista.
*
Cu click pe imagine, pozele se maresc si cartile se vad bine.

* * *

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu